Consiliul European a aprobat definitiv în octombrie 2022 noua directivă privind salariul minim. Dar țări precum Italia, unde există o rată mare de acoperire a negocierilor colective, nu sunt obligate să o transpună.

Salariul minim, una dintre cele mai dezbătute probleme din Italia

Mult timp, salariul minim a fost una dintre cele mai dezbătute probleme pe scena politică din Italia, stat care nu are o disciplină specifică în acest domeniu.

Acum însă, a fost depus la Cameră noul proiect de lege unitar înaintat de partidele de opoziție la Guvern (PD, M5S, Alleanza Verdi e Sinistra, Azione, Europa Verde și +Europa). Acesta ar introduce un prag de salariu minim stabilit la 9 euro brut pe oră, cu scopul de a proteja sectoarele cele mai fragile și mai puțin plătite ale lumii muncii, care nu sunt acoperite suficient de negocieri colective.

Protecția salariului minim este un drept recunoscut în toate statele membre ale Uniunii Europene, realizat prin introducerea unui salariu minim legal, dar si prin negocieri colective.

Acesta este și cazul Italiei. Contractele naționale de muncă pe categorii, CCNL -urile reprezintă rezultatul negocierilor dintre lucrători și reprezentanții acestora și angajatori și organizațiile acestora în care sunt determinate condițiile de muncă , inclusiv salariile, programul de lucru și concediile și politicile de sănătate și siguranță.

În octombrie 2022, Consiliul Uniunii Europene a aprobat definitiv directiva ce care introduce un salariu minim adecvat în țările UE pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale lucrătorilor și consolidarea CCNL.

Statele membre au la dispoziție doi ani să o implementeze, însă noua legislație nu prevede un sistem uniform pentru toți și nici nu impune introducerea unui salariu minim.

Țările precum Italia, care înregistrează o rată de acoperire a negocierilor colective mai mare de 80%, nu sunt obligate să ia vreo măsură. Introducerea unui salariu minim rămâne responsabilitatea statelor membre individuale, care, totuși, trebuie să garanteze lucrătorilor salarii decente, care să țină seama de costul vieții și de niveluri mai largi de remunerare.

Celălalt punct cheie al directivei UE este promovarea negocierilor colective pentru a favoriza consolidarea și extinderea acoperirii, astfel încât să se umple eventualele lacune în materie de protecție.

Mai mulți oficiali guvernamentali, inclusiv premierul Giorgia Meloni, au reiterat că Italia nu va introduce prin lege salariul minim. Într-adevăr, problema salariilor mici și a muncii precare există, dar soluția corectă ar fi consolidarea negocierilor colective, în special în sectoarele cele mai slabe sau neacoperite.

Italia ar putea avea un salariu minim de 9 euro pe oră

Potrivit ANSA, propunerea de lege a opoziţiei este împărţită în 7 puncte:

  • Lucratorului din fiecare sector economic i se acorda un tratament economic global nu mai mic decat cel prevazut de contractele colective stipulate de organizatiile patronale si sindicale comparativ cele mai reprezentative, cu exceptia celor mai favorabile tratamente;
  • Ca o garanție suplimentară a recunoașterii unui salariu echitabil, ar trebui introdus un prag minim obligatoriu de 9 euro pe oră, în special pentru a proteja sectoarele cele mai fragile și mai sărace ale lumii muncii, în care puterea de negociere a organizațiilor sindicale este mai slabă;
  • Retribuția echitabilă astfel definită nu privește doar lucrătorii subordonați, ci și relațiile de muncă care prezintă nevoi similare de protecție în contextul parasubordonării și al activității independente;
  • Tot în conformitate cu prevederile directivei privind salariul minim, se înființează o Comisie formată din reprezentanți instituționali și din partenerii sociali, comparativ cei mai reprezentativi, care va avea ca sarcină principală actualizarea periodică a salariului minim orar;
  • Eficacitatea dreptului lucrătorilor de a primi un tratament economic decent este reglementată și, prin urmare, garantată;
  • Ultraactivitatea contractelor de muncă expirate sau anulate este recunoscută de lege;
  • Se recunoaște o perioadă de timp pentru adaptarea contractelor la noua disciplină, și un beneficiu economic în sprijinul angajatorilor pentru care această adaptare este mai oneroasă.

Dacă propunerea ar fi aprobată, Contractele Colective Naționale de Muncă ar defini în continuare cuantumul beneficiilor minime, dar salariul minim nu ar putea fi în niciun caz mai mic de 9 euro pe oră. Acest lucru ar avea însă efecte marginale pentru unele sectoare, scrie infromazionefiscale.it.