„Ah, dacă am putea șterge votul din 2016 și reveni în Uniunea Europeană”. Acest regret îl exprimă astăzi majoritatea britanicilor. Potrivit unui sondaj realizat de „The Independent”, 65% ar vrea să se pronunțe pentru o readerare și 54% estimează că „Brexit a fost o idee proastă”. „O majoritate crede că economia, influența Regatului Unit pe scena internațională și capacitatea de a-și controla frontierele […] au slăbit după ieșire [din Uniune], explică ediția online.

Trebuie spus că situația țării nu este deloc strălucită și spectacolul trist oferit de câteva luni nu va atenua atmosfera mohorâtă. Foarte mulți britanici nu mai pot să-și plătească facturile, inflația depășește 10%, penuria de mână de lucru crește, sistemul de sănătate (faimosul NHS) este la capătul puterilor… „Băncile de alimente, aproape inexistente acum zece ani, ajung la punctul de rupere și 14,5 milioane de persoane trăiesc în sărăcie. Iarna a venit și este lugubră”, scrie „The New York Times”.

Consecință: grevele se succed de săptămâni și, fapt nou, subliniază cotidianul american, aceste mișcări au sprijinul opiniei publice. Cadre didactice, ambulanțieri, șoferi de autobuz, lucrători de la căile ferate, poștași, cercetători… peste tot mânia crește, până la infirmiere, în grevă pentru prima dată în istoria lor. O mobilizare care atinge proporții nemaivăzute în zece ani.

Cum s-a ajuns aici?

De mai multe săptămâni, ziarele britanice (și o bună parte a opiniei publice) au găsit vinovatul ideal: Brexitul! Pe care și cei mai fervenți partizani îl regretă astăzi, transmite Courrier International într-un editorial.

Asta a putut constata Martin Fletcher, trimis special al foarte eurofilului „The New European”, la Skegness. În 2016, această stațiune balneară situată în estul Angliei a votat cu o foarte mare majoritate (75,6%) pentru ieșirea din Uniunea Europeană. Orașul era supranumit „Brexitland-sur-Mer”. Astăzi, locuitorii lui au pierdut orice iluzie, explică Martin Fletcher: „Aici, nimeni nu mai sărbătorește Brexit. Nu aud decât o litanie de lamentări despre eșecul guvernului”.

În special acest reportaj ne-a convins să consacrăm o nouă primă pagină Brexitului și consecințelor sale. Citind acest reportaj din „New European”, înțelegi mai bine tot ce a motivat votul din 2016: xenofobia în special, dar și „voința de a prelua controlul, de a recuceri suveranitatea, de a simplifica formalitățile administrative și de a elibera potențialul economic al Marii Britanii”. Şi se vede bine ce nu s-a petrecut cum se prevedea atunci și care pune probleme astăzi: penuria de mână de lucru care slăbește sectorul turismului de care orașul Skegness este foarte dependent, inflația (din cauza taxelor de import), restricțiile de deplasare…

Trebuie să învinovățim Brexitul și să-l face răspunzător de toate relele actuale din Regatul Unit? Cu siguranță nu, asigură Larry Elliott în „The Observer”. El relativizează: „Nu a fost apocalipsa” spune el. „Economia se adaptează, chiar dacă procesul este mai dificil din cauza pandemiei, războiului și scurtei treceri a lui Liz Truss în fruntea guvernului. Dacă în general s-au exagerat efectele Brexit, s-au minimizat în general cele ale pandemiei și izolărilor care au însoțit-o”.

Cum să-ți revii și să întorci pagina?

Renunțând la visul unui nou referendum, pledează „The New Statesman”. „Nu va avea loc mai repede de 20 sau 30 de ani în cel mai optimist dintre scenarii, deoarece niciun prim-ministru nu-și va asuma riscul de a rejuca o campanie electorală atât de divizantă”.

În opinia săptămânalului, „a venit vremea să se panseze rănile cu maturitate”. Să lăsăm resentimentele și să refacem treptat legăturile cu Uniunea Europeană.

Cu atât mai mult cu cât în furtuna prin care trece Regatul Unit există motive de bucurie, estimează „New York Times”. Peste tot în țară, se organizează lanțuri de solidaritate. „Abandonați de puterea publică, britanicii iau situația în mână” și par gata să strângă rândurile, subliniază ziarul. Este poate începutul unui nou elan.