Marea Britanie a intrat în criza existențială tipică vârstei mijlocii. Cu “fiii” săi deja independenți (în cazul său, fostele colonii), a rupt căsătoria de convenienţă pe care a avut-o aproape jumătate de secol cu Uniunea Europeană și în care nimic nu mers prost, pentru a-și oferi iubirea amantului său dintotdeauna (Statele Unite). Însă, în ultimul timp, începuse să flirteze cu cineva mai tânăr (China, un parvenit al capitalismului), într-o aventură nebunatică, emoţionantă și periculoasă care o făcea să se simtă sexy și interesantă.

Totuşi, Washingtonul a bătut cu pumnul în masă și i-a spus Londrei că flirtul cu Beijingul a mers prea departe și că trebuie să aleagă, deoarece nu poate mânca la două mese. Să înțeleagă că va trebui să mențină cel mai cordial contact cu Europa după divorț, dar că relația cu China nu poate merge mai departe. Ori ea, ori el.

Guvernul Boris Johnson nu știe cum să iasă din încurcătura în care se află. Încă de când era premier, tot conservator, David Cameron anunța o “epocă de aur” a relațiilor dintre Regatul Unit și Republica Populară Chineză, iar Beijingul a făcut investiţii anuale în valoare de nouă miliarde de euro în această țară și a jucat serios pentru a participa la dezvoltarea infrastructurilor și a tehnologiei, în special a centralelor nucleare și a rețelei de telefonie mobilă 5G (prin Huawei). Contractele sunt semnate și lucrările au început. Ambasadorul Chinez Liu Xaoming a amenințat cu represalii, notează La Vanguardia.

Atât participația chineză de 33% la construcția centralei nucleare Hinkley Point din Somerset, cât și dezvoltarea rețelei 5G au provocat deja suspiciuni și o dezbatere despre implicațiile acestora în materie de securitate, care a fost umbrită pentru prima dată de Brexit și apoi de pandemie. Dar acum, cu o majoritate absolută conservatoare și când țara încearcă să recâștige o tentă de normalitate, dezbaterea a explodat. De fapt, un grup de “șoimi” conservatori din Camera Comunelor fac presiuni pentru distanțarea de China.

În ianuarie, noul venit Boris Johnson a dat un impuls provizoriu rolului Chinei în telefonia mobilă britanică – o industrie strategică – dar a spus că nu este vorba despre o decizie scrisă cu sânge și că aceasta va fi revizuită la un moment dat. Acea zi a venit acum, iar noua politică va fi anunțată oficial înainte ca membrii Camerei Comunelor să plece în vacanță pe 22 iulie. Ideea este de a oferi Beijingului o “perioadă rezonabilă” pentru a abandona proiectul, care ar fi de doi ani (2023).

Dar la fel cum în telefonia britanică China începe să-și pună capul, în problema nucleară este până la gât, deoarece, la dorința Theresei May, predecesoarea lui Johnson, și a CGN, o companie de stat, a investit 4,5 miliarde de euro în construcția unui reactor în Somerset și a solicitat permisiunea de a fabrica un alt proiect propriu la uzina Bradwell (Essex). În afară de aceasta, o altă companie este implicată în proiectele platformei petroliere din Marea Nordului și este coproprietara unei centrale electrice.

Reducerea libertăților din Hong Kong a contribuit la expunerea pericolelor potențiale ale investițiilor chineze. “Aceasta nu este o țară tolerantă, cu democrație și justiție clar stabilite și nu putem să îi permitem accesul la infrastructurile critice de securitate națională”, a declarat fostul lider conservator Iain Duncan Smith. Washingtonul, care își menține propriul război comercial cu Beijingul, cere toleranță zero. Ori ea, ori eu…