Vara trecuta, Vlad Soare a transmis autoritatilor monetare, Guvernului si FPS, vreo 50 de pagini culese marunt. Dosarul descria situatia adevarata din Bancorex si avertiza asupra unei crize bancare cum n-a mai fost, daca institutia nu se restructura urgent din temelii. In lunile ce au urmat, n-a fost intalnire oficiala cu Banca Mondiala sau FMI, n-a existat adunare de partid, nu s-a scris un raport bancar, dare de seama, vreo chestie cu antet si stampila, in care sa nu se pomeneasca despre restructurarea bancii. Atata vorba-n dodii, fara finalitate practica, a facut din Bancorex subiect de carciuma. In sfarsit, a venit demisia echipei lui Soare. Depunatorii s-au repezit la ghisee sa-si salveze banii.
Trecerea bancii in administrarea speciala a BNR si numirea lui Nicolae Danila la conducere au calmat spiritele, pentru moment.
Credite pe linie de partid
Doar un zevzec ar fi incercat sa obtina imprumut din banca, asa, de capul lui. Pana in 1996, aproape toate conturile in dolari si operatiunile valutare ale institutiilor de stat erau in curtea Bancorex. Pe langa acestea, inalte oficialitati, prietenii si prietenii prietenilor lor au avut intotdeauna usile seifurilor deschise. La mijlo-cul anului 1998, analiza administratorilor indica drept principala sursa a pierderilor bancii – creditele. Aproape 66% din totalul imprumuturilor, adica 9.500 miliarde lei, n-au mai fost recuperate. Si nici dobanzile. Cu fiecare zi, pierderile cresc printr-un mecanism simplu. Creditele ajunse la scadenta, care, dupa reesalonari succesive, tot nu sunt returnate impreuna cu dobanda, sunt inscrise in bilant la „pierderi”.
Acum volumul pierderilor a depasit 70%, si un procent de 10% este in asteptare, la rubrica „indoielnic”. Mai mult de jumatate din creditele in valuta acordate de banci provine de la Bancorex. Nici un functionar
n-a urmarit destinatia banilor imprumutati. „In numele flotei au fost sustrasi 107 milioane dolari!”, exclama ministrul Basescu. La fel, au fost finantate cu 500 milioane USD importurile de titei si motorina, pe baza de garantii telefonice.
Proiecte fanteziste ale amicilor de partid, cum a fost „Turnul Eiffel” din Slobozia, au primit fonduri de la Bancorex. Desi banca nu dadea semne ca ar fi interesata de recuperarea banilor, multi debitori au continuat sa ia de aici dolari cu imprumut, dar, din prudenta, incasarile le mutau la banci de aiurea, in conturi personale sau ale unor firme clonate. Asa se explica de ce Bancorex nu prea are ce sa execute de la debitori, firme de stat sau particulare.
Ginte, hoarde, triburi
In ciuda aparentei de casa mare, functionarii nu stiu sa lucreze cu clientii. Aproape un sfert din disponibilitatile persoanelor fizice (echivalentul a 7.000 miliarde lei) este in Bancorex.
Mare parte din acesti bani apartine unui grup restrans de clienti cu dare de mana. La fel ca in cazul creditelor, banca a lucrat cu sume mari si clienti putini, de regula VIP-uri Raportul fostului presedinte Soare constata ca o mare parte din clientela traditionala – regii, institutii de stat, firme puternice – s-a indreptat spre alte banci, mai ales straine. Din primele 100 de firme straine sau mixte, doar noua mai au conturi la Bancorex.
Multe functii de conducere, afirma Soare, au fost create special pentru anumite persoane. Multe familii s-au reintregit pe organigrama personalului de conducere. Aproape fiecare functionar mai rasarit s-a lipit unor grupuri de afaceri, pe baza de comision la plic. In interiorul bancii s-au dezvoltat grupuri concurente, ce isi ofereau neoficial serviciile clientilor, in detrimentul institutiei.
Aroganta bancherului
cu pile
Analiza insista si asupra aro-gantei fata de autoritati a sefilor din Bancorex. Eventualele avertismente ale BNR privind incalcarea normelor ajungeau fix la cos. De altfel, aproape toate imprumuturile si analizarile efectelor de comert s-au facut fara garantii reale, iar expunerea pe clienti a depasit orice norma a Bancii Centrale. Este totusi interesant faptul ca insasi autoritatea monetara accepta situatia, avizand imprumuturile ori de cate ori i se cerea semnatura. Astfel, Bancorex are 21 de datornici, care au primit 40% din totalul creditelor.
Din lipsa banilor lichizi, banca a devenit un fel de DJ al pietei monetare, pe care o scoate din amorteala solicitand imprumuturi la orice dobanda. De regula, deficitul zilnic de lichiditati se duce la 1.300-1.500 miliarde lei.
In ultimii doi ani, partenerii bancari din strainatate sunt mai reticenti in a oferi linii de credit Bancorex, cum faceau odinioara. Faptul ca banca, in ciuda bogatiei si relatiilor mostenite din deceniile ‘70-’90, si-a risipit resursele si, mai rau, nici nu e in stare sa le recupereze, este o nota de corigenta in lumea finantelor. Oricati bani vor fi alocati redresarii, Bancorex va avea de infruntat o concurenta de piata pentru care nu s-a pregatit.