Prima formă a OUG nr. 50 a im­pus și legarea dobânzilor la creditele vechi de indici de re­ferință transparenți – ROBOR, pentru împrumuturile în lei, și ­EURIBOR, pentru cele în euro. Multe contracte nu prevedeau cum și când poate modifica banca dobânda percepută. Beneficiile  transparenței dobânzilor sunt incontestabile, mai ales în condițiile în care clienții au acuzat băncile că nu au redus dobânzile în același pas cu care au scăzut și indicii menționați, însă prețul a fost consistent: marjele calculate la dobânzile la euro au fost mari în condițiile în care ­EURIBOR se afla la un nivel extrem de scăzut.
Bancherii au contestat anul trecut această prevedere a OUG nr. 50 argumentând că este în favoarea clienților. Acum, legislația le permite să anuleze actele adiționale acceptate tacit de clienți. Însă majoritatea băncile preferă să păstreze marjele mari.
Ultimul termen – 2 martie 2011
„OUG nr. 50, şi nu băncile, este cea care le impune clienţilor o marjă fixă mai mare. Băncile nu au altă opţiune. Doar EURIBOR poate fi variabilă – prevede OUG nr. 50, în timp ce toate celelalte elemente trebuie incluse în marja fixă, ceea ce este în primul rând incorect“, scria președintele Raiffeisen, Steven van Gronigen, într-un comentariu publicat în presa centrală în octombrie 2010. Potrivit lui, costul aferent riscului de țară, cel aferent rezervelor minime obligatorii impuse de BNR, dobânda pentru rezervele făcute la BNR sunt de fapt variabile. Cei mai mulți bancheri au preferat anul trecut să nu facă declarații detaliate pe marginea OUG nr. 50.
Însă șefii Raiffeisen au decis recent să păstreze marjele mari stabilite prin actele adiționale care au modificat contractele în 2010. Decizia a fost argumentată diferit: tratamentul egal pentru toți clienții, indiferent dacă au semnat sau au acceptat tacit actele adiționale la contractele de credit, respectiv beneficiile transparenței dobânzilor, care le permite clienților să urmărească mai ușor modificarea acestora. O atitudine ușor diferită în privința anulării actelor adiționale a avut-o CEC Bank, care și-a informat clienții că pot opta pentru revenirea la condițiile contractuale vechi. Însă această opțiune este dată de legea care a aprobat și modificat OUG nr. 50 tuturor clienților care au acceptat tacit actele adiționale.
Alte bănci care nu vor denunța actele adiționale sunt UniCredit Țiriac, Banca Transilvania, OTP Bank. Indiferent de deciziile băncilor, clienții care nu au semnat actele adiționale pot reveni la forma inițială a contractelor dacă notifică instituția de credit până pe 2 martie. Astfel, aceștia ar scăpa de marjele mari care îi vor duce la dobânzi consistente la creditele în euro în anii următori în urma creșterii EURIBOR, însă se vor întoarce la dobânzile opace calculate de bănci după reguli incerte. Însă reîntoarcerea la acestea nu aduce certitudinea că dobânzile le vor crește mai lent decât ar crește dacă sunt legate de EURIBOR. În același timp, vechile forme ale contractelor pot conține clauze abuzive.

Te-ar putea interesa și: