Majoritatea prognozelor economice pentru 2012 indică metalele preţioase şi fondurile de obligaţiuni drept cele mai sigure investiţii, în contextul în care criza datoriilor ar putea devaloriza monedele şi destabiliza bursele.

Preţul aurului a crescut cu 12% în 2011, iar la începutul acestui an o uncie este cotată în jurul pragului de 1.600 de dolari. Anul trecut, aurul s-a apreciat pe fondul presiunilor inflaţioniste generate de politicile monetare ale economiilor occidentale, tensiunilor politice din statele arabe şi dezastrului natural din Japonia. Recordul de 1.895 de dolari/uncie a fost atins în septembrie, după decizia celor de la Standard&Poor’s de a retrograda ratingul suveran al SUA. Chiar şi la variaţiile maxime din 2011, aurul nu este supraevaluat. Cel mai scump aur s-a tranzacţionat în 1980, la preţul de 873 de dolari/uncie, ceea ce, ajustat la inflaţie, ar însemna un echivalent de aproape 2.400 de dolari în prezent. Astfel, analizele economice dau ca foarte probabilă depăşirea pragului de 2.000 de dolari/ uncie şi, eventual, atingerea valorii de 2.300 de dolari.
 
Prețul aurului a doborât record după record

De altfel, anul trecut, aurul a devenit cel mai valoros metal preţios, detronând platina, care a suferit o scădere de peste 20%. În prezent, platina se tranzacţionează pe pieţele internaţionale la un preţ de peste 1.400 dolari/uncie. În trimestrul al treilea din 2011, cererea de aur la nivel mondial a fost de 1.053,9 tone, mai mare cu 6% faţă de acelaşi trimestru al anului precedent. Valoric, cererea a fost de 57,7 miliarde de dolari, reprezentând un maxim istoric. Principalul motor de creştere a fost cererea în scopuri investiţionale, cu un plus de 33%.

Cea mai la îndemână opţiune pentru investitorii privaţi de a profita de pe urma acestor tendinţe sunt fondurile deschise tranzacţionate. De exemplu, SPDR Gold Shares, fond listat la Bursa din New York, deţine rezerve de aur de 1.254 de tone, mai mult decât băncile centrale ale Chinei sau Rusiei.

Un raport recent al Erste Bank asupra pieţelor din Europa Centrală şi de Est arată că sentimentul negativ şi aversiunea la risc predomină în continuare, din cauza crizei datoriilor suverane. „Per total, nu preconizăm o mişcare de revenire a pieţelor de capital la fel de masivă ca în 2009. Revenirea se va manifesta mai moderat, în timp ce sentimentul de revenire lentă ar trebui să se resimtă în performanţa burselor. Ne-am bucura să vedem acest efect încă din primul trimestru din 2012, dar nu am fi surprinşi dacă ar dura puţin mai mult“, a explicat Henning Esskuchen, director în cadrul Erste Group.

O analiză publicată în decembrie de World Gold Council a arătat că aurul va fi din ce în ce mai căutat în următorii ani ca activ strategic în Europa, pentru că are calitatea unică de a proteja portofoliile investitorilor de efectele stagnării, ale pierderilor generate de investiţii sau ale inflaţiei. „Rezultatele arată că aurul poate fi o componentă semnificativă a unei alocări strategice de active pentru mulţi investitori pe termen lung din Europa“, se precizează în raportul citat.

România, printre statele cu cele mai mari redevenţe

Evoluția pieței aurului suscită nu numai interesul investitorilor privați, ci și pe acela al guvernelor, mai ales în cazul statelor care și exploatează metalul prețios. De curând, Guvernul României a decis dublarea redevenței pentru aur, de la 4% la 8% din valoarea producției, scopul fiind încasarea unor sume mai mari din exploatarea acestei resurse.

Redevența însă nu reprezintă singurul mod prin care statele obțin câștiguri de pe urma proiectelor miniere. În Suedia, spre exemplu, nu există redevenţe pentru aur, ci doar o taxă specială de 0,2% din valoarea aurului extras. Valoarea acestei taxe îi revine în parte proprietarului terenului concesionat pentru activitatea minieră, în timp ce o altă parte este redirecționată către activitatea de cercetare şi dezvoltare în domeniul resurselor minerale. Motivul pentru care se percepe doar această taxă și nu există redevențe este acela că statul consideră mineritul drept o activitate care generează în sine beneficii atât pentru comunitatea locală, cât și pentru stat, în ansamblu. În America Latină, nivelul redevenţei variază între zero (Mexic) şi 5% (Republica Dominicană). În Brazilia, redevenţa la aur este de 1%, iar în Argentina de 3%. Statele africane impun o redevenţă între 2% şi 12%, media fiind în jurul a 4%-5%.

Revenind la cazul țării noastre, decizia de a dubla redevențele pentru metale prețioase a intervenit într-o perioadă în care atenţia publică este îndreptată asupra proiectului aurifer de la Roşia Montană, dezvoltat în parteneriat de Gabriel Resources, companie cotată la Bursa din Toronto, şi de statul roman.
Proiectul este în faza finală de avizare, iar cele două părţi se aflau în negocieri pentru mărirea participaţiei statului la profitul afacerii, fie prin mărirea cotei de participare a statului, fie prin mărirea redevenţelor. Potrivit studiilor economice, exploatarea aurului de la Roşia Montană va avea un impact de minimum 19 miliarde de dolari asupra economiei României, pe perioada exploatării, din care statului îi va reveni o cotă între 50% şi 60% din taxe şi impozite aplicate pe tot circuitul productiv şi comercial.

Aurul poate fi o componentă semnificativă a unei alocări strategice de active pentru mulţi investitori pe termen lung din Europa.
raport World Gold Council

1.895 de dolari/uncie a fost cotaţia-record din septembrie 2011, după decizia celor de la S&P de a retrograda ratingul suveran al SUA