Până la finalul acestui an, România va avea o nouă lege privind asigurarea obligatorie a locuinței, iar propunerile de modificare a actualei legislații vor ajunge în Parlament până la sfârșitul lunii, au declarat, la un eveniment de profil, oficiali ai Autorității de Supraveghere Financiară. Ca impact pentru piață, cea mai importantă schimbare constă în faptul că brokerii de asigurare vor putea vinde direct polița PAD, ceea ce îi va determina să fie mai agresivi din acest punct de vedere, având în vedere că nu vor mai împărți comisionul cu firmele de asigurare. 

Pentru asigurați, marea modificare ar putea fi înăsprirea san­cți­unilor, având în vedere că actualul sistem, care presupune amendarea de către primării, nu funționează din motive electorale. 

„Ne gândim la această variantă ca în momentul în care o persoană îşi plăteşte impozitul pentru locuinţă să prezinte şi dovada existenţei poliţei PAD. Există o variantă. Eu cred în prevenţie şi mă încăpăţânez să cred că în felul acesta vom rezolva cele mai multe probleme. Nu trebuie să amendăm oameni pentru că nu îşi fac poliţă. Trebuie să îi convingem că dânşii sunt proprietari şi este în avantajul lor să îşi încheie această poliţă de asigurare obligatorie“, spune Cornel Constantinescu, vicepreșdintele ASF responsabil de sectorul asigurări. 

El a subliniat că obiectivul legii privind asigurarea obli­ga­to­rie a locuinţei nu a fost atins, ceea ce constituie un motiv de îngrijorare.

„O asigurare care este obligatorie trebuie să fie şi necesară. Dacă ne referim la asigurarea de locuinţe PAD, în continuare este percepută greşit. Nu cred că acest grad de încredere în asigurare foarte scăzut, dar relativ constant în ultimii ani, nu are niciun fel de legătură cu companiile de asigurare, cu acţionarii PAID, respectiv Consiliul de administraţie al PAID care, cel puţin aşa percep eu, nu cred că a depus toate eforturile necesare pentru creşterea gradului de cuprindere în asigurare“, a spus Constantinescu.

Legea nu funcționează, deci polița nu se scumpește

 

Constantinescu a mai precizat că gradul ce încredere în asigurare a scăzut din 2015. „Eu sper ca pe viitor să avem o abordare diferită faţă de trecut şi să îndeplinim obiectivul pentru care a fost înfiinţat. Avem 20% grad de încredere în asigurare în 2015, avem 19% în 2016, avem 18,6% în septembrie 2017. De ce? Pentru că avem o primă prea mică? Pentru că nu ne sprijină şi alte instituţii ale statului? Nu. Motivul este dat de faptul că asigurătorii trebuie să aibă capacitatea de vânzare, să reziste în piaţă, să fie proactivi în relaţia cu clientul. Dacă vom creşte prima vom ajunge în situaţia în care compania va fi echilibrată. Este absurdă creşterea primei în contextul în care gradul de cuprindere este scăzut. Obiectivul legii nu a fost atins, această formă de protecţie minimă nu şi-a atins potenţialul, ceea ce constituie un motiv de îngrijorare“, a mai arătat vicepreşedintele ASF.

Legea privind asigurarea obligatorie a locuinţei nu prea este funcţională, iar scopul acesteia trebuie definit, împreună cu responsabilii şi responsabilităţile fiecăruia, a recunoscut și Nicoleta Radu, director general al Pool-ului de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID), în cadrul Forumului Internaţional de Riscuri Catastrofale.

„Noi, în momentul de faţă, trebuie să recunoaştem că avem o lege care nu prea este funcţională. Plecăm de la premisa că avem nevoie de această lege. Eu cred că ar trebui să definim care este scopul legii, care sunt responsabilii şi care sunt responsabilităţile fiecăruia. În momentul de faţă legea cuprinde anumite responsabilităţi pentru PAID dar instrumentele sunt în altă parte. Trebuie să definim responsabilii şi responsabilităţile, să avem şi pârghiile prin care pot fi duse la îndeplinire“, a spus Radu.

Ea a precizat că PAID a încercat să îşi întărească puterea financiară, având în vedere că s-a plecat dintr-un punct în care nu îi dădea nimeni nicio şansă şi a ajuns acum o companie stabilă. „Vrem să menţinem  această stabilitate. Am încercat, în permanenţă, să comunicăm către populaţie şi părţile interesate ceea ce am considerat că nu este foarte bine cunoscut. Vom începe de astăzi o campanie TV la care am lucrat în ultima lună. (…) PAID este responsabil pentru instrumentarea dosarelor de daună, dar nu instrumentează PAID dosarele. Nu avem nicio pârgie prin care să verificăm modul în care se instrumentează dosarele de daună. PAID este responsabil pentru creşterea gradului de cuprindere în asigurare, dar nu avem nicio pârghie ca să se întâmple acest lucru“, a mai arătat oficialul PAID. 

 

PAID, gândită prost de la început

Spre deosebire de 2009, când toate asigurări erau facultative şi acopereau, astfel, întreaga  valoare a locuinţelor asigurate oferind şi acoperire pentru majoritatea riscurilor la care erau expuse, astăzi, peste 60% din poliţe sunt cele obligatorii, care se rezumă la o acoperire de 20.000 de euro acoperind doar riscurile de cutremur şi inundaţie. Cu alte cuvinte, în realitate, dezastrul provocat în piaţă de apariţia PAID este chiar mai mare decât arată gradul de cuprindere în asigurare. Practic, numărul poliţelor facultative, singurele suficient de acoperitoare, a scăzut de la peste 2 milioane în 2009 la 700.000 în 2017. 

Când şi-a construit strategia până în 2020, PAID avea, totuşi, gânduri mari. Cu votul şi sub semnătura acţionarilor, managementul instituţiei îşi propunea nici mai mult nici mai puţin decât atingerea unui nivel de cuprindere în asigurare de peste 60%. La nici un an de la adoptarea strategiei, Nicoleta Radu Neacşu, directorul PAID, avea să recunoască faptul că acest nivel este imposibil de atins. De ce are dreptate directorul PAID? În primul rând pentru că instituţia pe care o conduce este legată de mâini şi de picioare. PAID nu este, de fapt, o firmă de asigurare, pentru că PAID nu poate, legal, nici să îşi calculeze primele în funcţie de riscurile asumate (caracteristica definitorie a oricărei societăţi de asigurare) şi nici să vândă poliţele altfel decât prin intermediul acţionarilor rămaşi în viaţă (Astra şi Carpatica, adică 20% din capital, s-au dus) sau a celor câtorva parteneri total dezinteresaţi.

În al doilea rând, PAID nu poate ajunge la 60% cuprindere în asigurare din simplul motiv că acţionarii săi nu doresc acest lucru. Dacă portofoliul PAID ar creşte mult peste nivelul de 1,6-1,7 milioane de poliţe, acolo unde pare că acţionarii se simt confortabil, atunci ar fi necesară aproape sigur o majorare de capital, pentru a respecta cerinţele de solvabilitate. Deşi nu este o societate de asigurări, PAID este supravegheată de ASF ca şi cum ar fi, motiv pentru care, cu cât riscurile asumate sunt mai mari, cu atât ea trebuie să facă dovada că le poate acoperi.

Acoperirea riscurilor se poate face prin reasigurare (PAID are un program destul de bun, care acoperă daune potenţiale de 900 de milioane de euro, dar care a ajuns la un maxim de potenţial şi ar putea chiar să nu fie suficient) şi/sau prin capital propriu. În condiţiile unei creşteri substanţiale a portofoliului, fără o majorare a tarifului, creşterea capitalului ar fi obligatorie. Cu atât mai mare ar fi efortul acţionarilor rămaşi, cu cât Astra şi Carpatica, care deţineau 20% din capital sunt astăzi în faliment.