Preţul petrolului a cunoscut un puternic declin în ultimii doi ani, ajungând de la 100-110 dolari pe baril în 2014, la sub 40 de dolari la începutul acestui an. Cum preţul gazelor îl urmează pe cel al petrolului, cu un decalaj de 6-9 luni, pe pieţele internaţionale s-a văzut o ieftinire masivă a 'aurului albastru'.

La noi, preţul gazelor a avut însă o componentă foarte importantă, respectiv taxele plătite de producători către bugetul de stat, după ce Guvernul a pretins un impozit pentru veniturile suplimentare obţinute din liberalizarea pieţei, pentru un preţ de referinţă de 72 de lei pe MWh. Aşa că producătorii interni nu au putut micşora preţul sub acest prag.

În acelaşi timp, pe pieţele internaţionale, preţurile au coborât în această toamnă până la echivalentul a 68 de lei pe MWh.

Aşa am ajuns să preferăm importurile de gaze. În primele zece luni ale acestui an, am adus în ţară de opt ori mai multe gaze decât în aceeaşi perioadă a anului trecut, după cum arată datele oficiale comunicate de Institutul Naţional de Statistică.

Producţia internă de gaze, în scădere

Importurile masive de gaze au ca efect şi scăderea producţiei interne de gaze. Potrivit datelor INS, în primele zece luni ale anului, cantitatea de gaze naturale extrasă din solul românesc a fost mai mică cu 14% faţă de anul trecut. Romgaz, producătorul de gaze unde statul este acţionar majoritar, a fost cel mai puternic lovit, iar producţia sa a scăzut cu 26%.

Foarte multe investiţii au fost anulate anul trecut şi anul acesta şi se va vedea acest lucru în nivelul producţiei care va continua să scadă, spunea, în septembrie, Artur Stratan, preşedintele Asociaţiei Române a Companiilor de Explorare şi Producţie Petrolieră (ROPEPCA).

În opinia sa, importurile masive înseamnă că cetăţenii români subvenţionează industriile din alte ţări.

Importurile vor creşte şi mai mult

În acest moment, gazele de import au o pondere de 30% din consumul naţional. Însă lucrurile nu se opresc aici.

 

România ar putea ajunge să importe chiar şi 40% din consumul naţional de gaze în această iarnă, întrucât preţul gazelor pe pieţele internaţionale va fi şi cu 20 de lei pe MWh mai mic decât cel al gazelor de producţie internă aflate în depozite, a declarat, în noiembrie, Niculae Havrileţ, preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE).

'Preţul gazelor de import este mai competitiv, iar furnizorii se îndreaptă spre această sursă. În momentul în care preţurile sunt mici, pot intra gaze până la 40% din import', a susţinut Havrileţ.

El a explicat că ar putea exista furnizori care vor comercializa doar gaze de import, dacă acestea continuă să fie mai ieftine.

'Pentru trimestrul al patrulea din acest an, preţul de import a fost între 68 şi 72 de lei pe MWh, iar pentru trimestrul unu, estimările pentru piaţa internaţională indică un preţ de 78 de lei pe MWh, ceea ce înseamnă, în comparaţie cu preţul gazelor înmagazinate din producţia internă, o diferenţă de 20 de lei în favoarea gazului importat', a arătat Havrileţ.

Preţul pentru populaţie, neschimbat până la 1 aprilie

Potrivit unei Hotărâri de Guvern aprobate vara trecută, preţul gazelor plătit de populaţie este îngheţat la un nivel de 60 de lei pe MWh până la 1 aprilie 2017.

'De la 1 aprilie se desfiinţează sistemul de stabilire a preţului prin HG, iar ANRE va stabili o metodologie de formare a preţului pentru consumatorul casnic, în condiţii de liberalizare. Acest lucru înseamnă că un consumator de pe piaţă, indiferent dacă este casnic sau nu, va consuma un coş de gaze, unde intră gaze de import, gaze din producţia domestică curentă, precum şi gaze din depozite. Aceste trei surse formează un coş, care va fi în continuare gestionat de ANRE printr-o metodologie care va obliga furnizorii care alimentează piaţa casnică să asigure cel mai bun echilibru în sensul păstrării unui preţ cât mai mic', a explicat preşedintele ANRE.

Liberalizarea preţului de producţie

După 1 aprilie 2017, Guvernul nu va mai putea impune preţuri de vânzare a gazelor naturale, potrivit unei ordonanţe de urgenţă aprobate de Executiv în luna octombrie. Acest lucru înseamnă liberalizarea preţului la care producătorii interni livrează gazele.

Corina Popescu, secretar de stat în Ministerul Energiei în Guvernul Cioloş, a ţinut să sublinieze însă că preţurile finale vor rămâne reglementate până în 2021.

'Ca să fie o bună înţelegere: rămâne în continuare preţul reglementat la consumatorul final până în 2021, deci să nu rămânem cu ideea că practic se aruncă în aer preţul la consumatorul final. Am încercat să mergem treptat către liberalizare, încercăm să creăm mecanisme de piaţă care să creeze lichiditate şi să permită şi furnizorilor de pe partea de gaze naturale, aşa cum au furnizorii pe piaţa de energie posibilitatea să achiziţioneze gaze la preţuri competitive şi sper că tot acest saving se va transmite către consumatorii finali, unde trebuie să ajungă în fond şi la urma urmei. Deci lucrurile vor fi tot controlate şi ne-am dorit să dăm şi o direcţie pieţei de gaze naturale, aşa cum am construit-o şi pe cea de energie electrică', a susţinut Corina Popescu.

Totodată, preşedintele Consiliului Concurenţei, Bogdan Chiriţoiu, a arătat că statul va continua să ţină lucrurile sub control chiar şi după liberalizarea totală a pieţei.

'Noi (Consiliul Concurenţei – n.r.), genetic, suntem construiţi să preferăm liberalizarea, competiţia, faţă de reglementare, deci oricând se poate introduce competiţie într-un domeniu suntem favorabili, dacă ne spun ministerul şi reglementatorul că lucrurile sunt ţinute sub control şi nu avem un risc pentru populaţie. Şi ţineţi cont că şi după ce ajungem la liberalizarea finală, statul păstrează pârghii pentru intervenţii în cazuri cu totul excepţionale, cum am făcut la RCA', a precizat Chiriţoiu.

Ce înseamnă liberalizarea pieţei?

Consumatorii vor avea de câştigat în urma liberalizării pieţei gazelor, întrucât aceasta va deveni concurenţială, a declarat Dan Apostol, secretar general al Asociaţiei Române a Companiilor de Explorare şi Producţie Petrolieră (ROPEPCA), într-o dezbatere pe tema liberalizării pieţei gazelor, în luna februarie.

'O liberalizare totală o considerăm o revenire firească la normal, în conformitate cu legislaţia europeană. Liberalizarea într-o piaţă aşezată este, până la urmă, în beneficiul consumatorilor, care ar trebui să câştige în urma concurenţei între furnizori, cu accent pe calitatea serviciilor', a spus Apostol.

El a adăugat că liberalizarea este benefică pe termen lung şi pentru securitatea energetică, întrucât în acest fel sunt încurajate investiţiile în explorare şi exploatare.

'În alte ţări a fost o experienţă pozitivă, în ciuda mesajelor de panică potrivit cărora preţurile ar fi explodat. Dacă ne uităm la preţurile de import, vedem că sunt sub preţul celor extrase din înmagazinare, astfel că noi considerăm că s-a atins convergenţa (dintre preţul de producţie internă şi cel de import – n.r.). Liberalizarea este doar o decizie politică, pentru că, economic, ea s-a produs. Nu există un context mai favorabil', a continuat oficialul ROPEPCA.

În schimb, Bogdan Valter, şeful Departamentului de Reglementare din cadrul Engie România, fostul GDF Suez, susţine că atingerea convergenţei dintre preţul gazelor de pe pieţele externe şi piaţa internă nu înseamnă neapărat că piaţa trebuie liberalizată.

'Noi vedem problema preţurilor mici de import ca fiind distinctă de ideea de liberalizare. Liberalizarea înseamnă şi altceva decât preţuri, înseamnă contracte-cadru, înseamnă procente de înmagazinare pe care suntem obligaţi să le facem, înseamnă procentul de import pe care, de asemenea, suntem obligaţi să îl avem. Renunţarea la calendarul de liberalizare poate să nu însemne renunţarea la reglementare. Sunt două lucruri distincte cu impact asupra pieţei. Pentru o companie mare de gaze, cum suntem noi, o piaţă operaţională este o oportunitate, astfel că nu se pune problema că nu suntem pregătiţi de liberalizare', a mai spus Valter, prezent la aceeaşi dezbatere.

La rândul său, directorul comercial al Romgaz, Vasile Ciolpan, a susţinut că piaţa gazelor din România nu este pregătită încă pentru liberalizare, pentru că nu există un mediu concurenţial, iar preţurile mici din acest moment sunt conjuncturale.

'Încă nu suntem pregătiţi să experimentăm acest lucru. Încă nu avem un mediu concurenţial. Piaţa de gaze din România este una închisă, uitaţi-vă că nu are cine să consume gazele! Dacă noi modificăm legea în funcţie de conjunctură, când conjunctura va fi alta va trebui să o modificăm din nou', a spus Ciolpan.

Oficialul Romgaz a arătat că preţurile din piaţă nu sunt determinate de cerere şi ofertă, aşa cum ar trebui. În plus, el a amintit că OPEC şi marii producători de petrol şi gaze au în plan înţelegeri pentru modificarea preţurilor.

Asta era în februarie. Însă oficialul Romgaz a anticipat bine. Pe 10 decembrie, OPEC şi o serie de state producătoare din afara cartelului au ajuns la primul lor acord de după 2001 de reducere a producţiei de ţiţei cu circa 2% pe plan global, care să ducă la o majorare a preţului hidrocarburilor. Ca urmare, preţul petrolului a crescut cu 15%, până la peste 53 de dolari pe baril.

Ce urmează?

Situaţia pare că se va schimba, însă, anul viitor. După cum am arătat la începutul articolului, preţul gazelor urmează trendul de la petrol, cu un decalaj de câteva luni, aşa că ne putem aştepta ca, de anul viitor, să vedem scumpiri şi pe piaţa internaţională a gazelor. Ruşii au anunţat deja asta.

'Vedem deja dinamica preţurilor pentru petrol şi produse petroliere în trimestrul patru şi, pe cale de consecinţă, influenţa lor asupra preţului gazelor. De aceea putem spune că preţul mediu pentru livrarea de gaze pe piaţa europeană va fi mai mare în primul trimestru din 2017 decât în ultimul trimestru din 2016', a estimat şeful Gazprom, Alexey Miller, la mijlocul lunii decembrie.

În primele şase luni ale acestui an, vânzările de gaze ale Gazprom au crescut cu 8%, până la 24 de miliarde de euro, graţie unui avans de 19% a vânzărilor spre Europa, arată datele producătorului rus. AGERPRES

Te-ar putea interesa și: