CJUE a fost sesizată de două tribunale din Germania, care i-au cerut să interpreteze legislaţia UE conform căreia dreptul oricărui angajat la un concediu anual plătit de cel puţin patru săptămâni nu poate fi înlocuit de o indemnizaţie financiară în caz de încetare a relaţiilor de muncă.

Instanţele germane fuseseră sesizate de un stagiar în domeniul juridic care a lucrat pentru oraşul-land Berlin şi, respectiv, de un angajat al Societăţii Max Planck, un prestigios institut de cercetare.Cei doi reclamanţi nu au efectuat concediile anuale plătite şi li s-a refuzat compensarea acestora în bani după ce au plecat de la respectivele locuri de muncă.

Curtea de la Luxemburg a considerat că legislaţia Uniunii Europene se opune ca un lucrător să-şi piardă în mod automat zilele de concediu plătit la care avea dreptul în virtutea dreptului Uniunii, precum şi, corelativ, dreptul la o indemnizaţie financiară cu titlul de concediu neefectuat, prin simplul fapt că nu a solicitat concediu înainte de încetarea relaţiei de muncă (sau în cursul perioadei de referinţă).

În schimb, dacă angajatorul dovedeşte că angajatul nu şi-a luat în mod deliberat şi în cunoştinţă de cauză concediul anual plătit, deşi i s-a dat ocazia să-şi exercite efectiv acest drept, legislaţia Uniunii Europene nu se opune pierderii acestui drept, şi nici, în caz de încetare a relaţiei de muncă, absenţei corelative a unei indemnizaţii financiare.
Într-o decizie separată referitoare la un alt caz german, CJUE a stabilit că moştenitorii unui angajat care a decedat fără să-şi fi luat concediul anual au dreptul la o indemnizaţie pentru zilele de concediu neefectuate. AGERPRES