Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) folosește direct informațiile din Declarația 212 pentru a soma neplătitorul, fără a mai fi necesară emiterea deciziilor de impunere, așadar se poate ajunge mai repede la executarea silită, potrivit unui comunicat de presă al companiei de consultanță juridică și financiară CONfirm.
“Titlul de creanță fiscală devine titlu executoriu la data la care se împlinește scadența sau termenul de plată prevăzut de lege, se prevede în Codul de procedură fiscală. O decizie de impunere, de exemplu, e un titlul de creanță fiscală; la fel, o declarație fiscală. Faptul că se ajunge la scadență și plata nu s-a realizat face ca acest titlu să fie folosit de ANAF pentru a executa silit contribuabilul, fără alte formalități. Nou introdusă în legislația fiscală, declarația unică 212 este un astfel de document – titlu de creanță fiscală – pe care ANAF îl poate folosi pentru a executa silit contribuabilii care nu au plătit la termen taxele la stat”, spune Agnes Ghiță, Expert Fiscal în cadrul CON-firm.
Termenul de plată pentru sumele declarate în formularul 212 este data de 15 martie a anului următor realizării venitului. Până la acest termen contribuabilii pot face plăți în baza formularului depus la ANAF.
Odată depășit termenul, ANAF poate să execute silit neplătitorii, folosindu-se de Declarația 212. Este de reținut că executarea silită fiscală se face de către executorii ANAF, și nu de către executorii judecătorești – la care merge, de obicei, un privat care are de recuperat o creanță, mai reiese din sursa citată.
Pentru populație, Declarația 212 are şi un avantaj: contribuabilul va ști exact ce plătește. Declarația unică arată exact ce sume are de recuperat ANAF de la contribuabil, sume la care se adaugă apoi penalități și dobânzi. Înainte, deciziile de impunere se emiteau unoeri târziu, contribuabilul nu se mai avea timp să înțeleagă ce-i cere ANAF și de ce, iar apoi, când era executat silit, confuzia se adâncea și mai mult.
