În centrul investigației apare Roland Schatz, un om de afaceri german prezentat în presa din România ca fiind susținătorul și posibilul finanțator al lui Georgescu.

Roland Schatz este fondatorul companiei Media Tenor, cu sediul în Elveția, și deține și fundația United Nations Global Sustainable Index Institute (UNGSII), unde Georgescu a fost numit director în 2016. Într-un interviu acordat publicației austriece, Schatz a recunoscut că l-a cunoscut pe Georgescu în urmă cu circa zece ani la Geneva, când lucra ca principal consilier al directorului general al ONU. Adresa fundației UNGSII ar fi aceeași cu biroul Media Tenor din Viena, fapt care sugerează o strânsă conexiune profesională între cei doi.

Deși Schatz a negat că l-ar fi sprijinit pe Călin Georgescu în campania electorală din 2024, a admis că a încercat să corecteze ceea ce a numit „calomnii” apărute în decembrie același an. În plus, el ar fi susținut, potrivit jurnaliștilor austrieci, o campanie de imagine favorabilă pentru Georgescu, inclusiv prin intermediul publicației germane Frankfurter Allgemeine Zeitung, deținută tot de el.

Călin Georgescu: O rețea opacă cu ramificații în Rusia

Elementul cel mai problematic evidențiat de Der Standard este legătura dintre compania Media Tenor, fondată de Schatz, și structuri din Federația Rusă. Potrivit investigației, filiala austriacă a Media Tenor este deținută de firma elvețiană Innovatio Verlags AG, care apare ca acționar majoritar al unei companii Media Tenor înregistrată în Sankt Petersburg.

Această companie rusească ar fi funcționat între anii 2005 și 2013, iar la conducerea ei s-a aflat Elena Shmeleva, o apropiată a președintelui rus Vladimir Putin. Shmeleva este descrisă de publicația austriacă drept o „confidentă a lui Putin”, care a fost implicată direct în campaniile electorale ale liderului de la Kremlin și care, în prezent, conduce o formațiune politică pro-invazie, Frontul Popular al Tuturor Rușilor.

În ciuda acestor conexiuni documentate, Schatz a susținut că nu are nicio legătură cu compania Media Tenor din Rusia și că nu o recunoaște. El a admis că, în anul 2005, i s-a solicitat expertiză pe piața media din Federația Rusă, însă a declarat că nu a mai fost în Sankt Petersburg de atunci. Afaceristul a mai afirmat că, dacă ar avea timpul necesar, ar iniția un proces de interdicție împotriva folosirii numelui Media Tenor în Rusia, subliniind că nu există niciun document sau contract oficial care să autorizeze această utilizare.

Totuși, Der Standard contrazice afirmațiile lui Schatz, prezentând dovezi din 2005 în care compania Media Tenor se lăuda că deschide simultan birouri în Elveția, Rusia și Namibia. Jurnaliștii consideră că afirmațiile lui Schatz sunt contradictorii și menționează că numărul de înregistrare al companiei elvețiene este identic cu cel al firmei din registrul comerțului din Rusia.

Teorii conspiraționiste și flirtul cu Kremlinul

Articolul din Der Standard mai relevă și o serie de afirmații controversate făcute de Călin Georgescu de-a lungul anilor. Acesta ar fi exprimat opinii considerate conspiraționiste, precum negarea aselenizării, acuzații bizare legate de „nanocipuri” în băuturi carbogazoase sau ideea că schimbările climatice sunt o „păcăleală globală”. Publicația îl descrie ca pe un „politician post-factual”, ale cărui convingeri și narațiuni corespund în mare parte propagandei promovate de Kremlin.

Jurnaliștii austrieci se întreabă și cum a reușit Georgescu să achiziționeze o locuință în apropierea Vienei, în valoare de 530.000 de euro, în condițiile în care nu există date clare despre sursele sale de venit. Ei subliniază că, imediat după ce s-a stabilit în Austria, acesta ar fi început să promoveze teze rusești în spațiul public, fiind susținut încă din 2016 de canale de propagandă precum Sputnik și Russia Today.

În concluzie, Der Standard sugerează că mutarea lui Georgescu în Austria a coincis cu o schimbare clară în discursul acestuia, devenind un vehicul pentru narațiuni aliniate cu interesele Kremlinului. Deși multe dintre legăturile prezentate rămân neclare sau negate de cei implicați, investigația ridică serioase semne de întrebare privind transparența și autenticitatea activităților desfășurate de Georgescu și apropiații săi în spațiul occidental.