performantelor economice ale statului candidat este mai putin o operatiune pragmatica, cat un proces in care interesele politice au un rol important. O data cu extinderea catre Est, Uniunea Europeana a pus in fata fostelor membre ale blocului comunist testul grila de a carui rezolvare depindea admiterea lor in Clubul celor 15. Consolidarea democratiei si statului de drept, adoptarea legislatiei comunitare, crearea economiei de piata functionale si indeplinirea criteriilor de convergenta prevazute prin Tratatul de la Maastricht erau conditiile enuntate ca fiind necesare si suficiente. Devreme ce au incheiat negocierile de aderare, s-ar putea crede ca statele din primul val al extinderii au facut fata cu brio conditiilor de admitere. Fals. Rapoarte al CE arata ca, desi a fost bifata adoptarea si implementarea aquis-ului comunitar, nivelul de cunoastere si aplicare a acestuia la nivel national de catre cele zece este de 2, pe o scala de la 1 la 4. Economia de piata exista si este functionala in Slovenia, Ungaria si tarile Baltice. Polonia si Cehia sunt inca ocupate cu dezagregarea economiei centralizate. Cu toate acestea, din 2004 devin membre UE. De ambele parti a existat vointa politica, constanta reformelor si increderea reciproca. Candidatele au avut sprijin popular pentru ca UE le-a transmis semnale clare. Numai astfel pot face reforme, iar CE are incredere ca economiile acestor tari urmeaza traseul stabilit. Romanii pot atinge tinta 2007 intrand in aceeasi ecuatie. „CE nu a formulat niciodata clar criteriile de apreciere a performantelor economice. Nu trebuie sa te dai peste cap, sa faci lucruri imposibile sau periculoase, ci doar sa fii un partener de incredere”, afirma Nicolae Idu, directorul general al Institutului European din Romania.
Reformele „de ochii soacrei” pot compromite negocierile
Politicienii romani si europeni spun ca increderea exista. Chiar daca, din cand in cand, romanii au dat doar lovituri de imagine, cu efect de bumerang. Restructurarea Guvernului a fost una dintre ele. Au plecat cativa ministrii si numerosii lor consilieri, s-au comasat unele ministere, dar au aparut ministrii delegati, cu la fel de multi consilieri. CE a observat smecheria. „Pozitia de ministru delegat nu are baze legale”, a fost observatia facuta Guvernului. In aceeasi nota se inscrie un alt moment al „reformei” administratiei publice, angajarea pe criterii transparente a functionarilor publici specializati in integrare. Ministerul Integrarii Europene a raportat succese, CE a apreciat diferit realitatea: „Procesul sufera de lipsa de transparenta”. Mai clar, angajarile au fost facute pe ochi frumosi.Depolitizarea justitiei si asanarea sa de magistrati corupti a tinut primele pagini ale presei romanesti. Demascari si arestari pe banda rulanta au aratat ca in Justitie se face curatenie generala. Principiul a fost insa „de ochii soacrei”, iar CE a observat: „Independenta justitiei ramane o problema. Ministrul Justitiei are puterea de a numi judecatorii. In absenta unor reguli clare de repartizare a proceselor, presedintii de Curte au o mare influenta in ceea ce priveste solutionarea cauzelor”. De partea cealalta, iarasi, mesajele sunt interpretabile. Politicienii europeni in turneu prin Romania asigura opinia publica ca 2007 este o data certa in calendarul aderarii. „Sunt sigur ca Romania va adera in 2007”, afirma Jaques Myard, deputat francez, membru al delegatiei Frantei la UE si raportor pentru Romania, calitati ce ii certifica autoritatea. „Romania a facut progrese. Suntem pregatiti sa-i uram bun-venit in 2007”, ne da, la randul sau, asigurari GALnter Verheugen. O data plecati din Romania, discursurile li se nuanteaza. Intervine „poate”, „daca” si „probabil”. Ambiguitatea, indiferent de ce parte se manifesta ea, este periculoasa pentru moralul celor 20 de milioane de romani carora, in ultimul deceniu, Europa si clasa politica le cere sacrificii, intelegere si rabdare. Pierderea increderii lor ar putea insemna pierderea trenului aderarii.
Politicienii discuta liber despre teoria increderii in negocierile de aderare, dar evita practica incomoda
Negociatorii cheie, Grillo Pasquarelli si Vasile Puscas, ocolesc subiectul delicat al efectului ambiguitatii politicianiste asupra increderii romanilor in UE
1 Increderea intre parteneri este esentiala pentru obtinerea unui rezultat in care fiecare parte castiga. Romania doreste sa fie membra a Uniunii Europene, deci trebuie sa aplice aceleasi reguli. Pentru a beneficia de un mediu de negociere favorabil, statul candidat trebuie sa castige increderea partenerilor de negociere. De aceea este necesar sa ne respectam angajamentele asumate in negocierile de aderare la Uniunea Europeana, sa ne pregatim bine pe plan intern pentru a avea argumente care sa determine accelerarea acestora, precum si finalizarea lor la capitole, in ansamblu.
2 Eu consider ca am dobandit increderea Uniunii Europene. La inceputul anului 2001, Comisarul pentru Extindere, GALnter Verheugen, ne cerea „fapte, nu vorbe”, sugerand ca Romania si-a deteriorat grav credibilitatea in negocieri, in 2000. Abia in anul 2002, domnia sa a avut un cuvant de incurajare pentru Romania, ceea ce a insemnat recastigarea increderii Comisiei. Credibilitatea nu se castiga decat prin respectarea cuvantului, angajamentului. In acest caz, prin indeplinirea angajamentelor asumate in negocieri nu doar de primul ministru, de negociatorul-sef sau de Guvern, ci de tara, in ansamblul sau. si nu este doar interesul Uniunii Europene, ci al nostru in primul rand sa fim credibili, sa putem intra intr-un club care ne ofera securitate economica si sociala ridicata si care functioneaza dupa reguli precise pe care le respecta toti membrii intr-o atmosfera de incredere reciproca.
3Comisia Europeana analizeaza foarte riguros statele candidate pentru a acorda statutul de economie de piata functionala. Formularea pe care a primit-o Romania anul acesta este aproape similara celor primite de Polonia, Ungaria, Cehia la sfarsitul anilor ’90. Acesta este cel mai bun calificativ pe care l-a primit Romania, dupa ce ani de-a randul a fost criticata pentru lipsa reformelor. Acum trebuie sa dovedim ca vom continua pe acelasi drum. Nu cred ca trebuie sa ne indoim ca UE ne doreste ca membrii in 2007.
1 Increderea mutuala dintre statele membre este insusi fundamentul Uniunii Europene. Ele au decis ca in chestiuni de o importanta capitala, pe care le considera abordabile doar la nivel european, prin reguli comune, sa-si reuneasca suveranitatile. Fiecare membru al Uniunii accepta muncitorii, prestatorii de servicii si marfurile celorlalte state pentru ca are incredere in reciprocitatea de tratament. Este principiul recunoasterii mutuale, unul din fundamentele Pietei Unice. Este, prin urmare, natural ca increderea este cheia succesului negocierilor de aderare. Uniunea Europeana si Romania nu sunt angajate intr-o negociere mercantila, in care fiecare incearca sa marcheze puncte si sa castige avantaje maxime, chiar cu pretul defavorizarii partenerului. Impreuna hotaram conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, familie care ramane unita daca relatiile dintre membrii sai se bazeaza pe incredere. Nu te casatoresti cu cineva in care nu ai incredere!
2Romania a facut progrese considerabile pe toate fronturile si nu numai Guvernul, ci intreaga societate, s-a angajat in realizarea unui program de reforme curajos. Costul lor este mare, dar exista si un premiu: modernizarea tarii, concomitenta cu intrarea in Uniunea Europeana
3Sincer, nu sunt de acord cu aceasta afirmatie. Bineinteles ca Uniunea Europeana are un set clar de criterii in baza caruia apreciaza functionarea economiei de piata in tarile candidate. Criteriile au fost enuntate in 1997 si sunt reamintite in fiecare an in sectiunea economica a Raportului de tara. Nu doresc sa intru in detalii tehnice, dar aprecierea pe care Comisia Europeana a formulat-o anul acesta cu privire la existenta economiei de piata functionale a fost facuta in cel mai pozitiv limbaj posibil in conditiile date. Incurajam Romania sa continue reformele, pentru ca suntem decisi sa o primim in Uniunea Europeana si dorim ca acest eveniment sa aiba loc in 2007.
