Daca este sa judecam dupa numarul si importanta activelor de care dispune, Directia Finantelor Publice (DFP) din Brasov poate fi catalogata drept o institutie bogata. Mai mult decat atat, faptul ca listele pe care stau insirate bunurile imobile sechestrate formeaza un teanc serios demonstreaza puterea acesteia de a-si impune punctul de vedere. Doua stadioane, zeci de hale, hectare intregi de terenuri, sectii, blocuri si chiar o fabrica de paine se afla printre „proprietatile” acumulate de Finante.
Dar cui folosesc bogatia si puterea daca putini doresc sa cumpere bunurile detinute, iar eforturile umane si materiale de a identifica eventuali beneficiari sunt de cele mai multe ori fara efect? In final, bogatia e de fapt saracie lucie, iar puterea este o amagire.
In ultimii patru ani, angajatii Ministerului Finantelor din Brasov s-au straduit sa-si faca datoria si sa recupereze de la datornici cat mai multi bani. Dupa ce somatiile si titlurile executorii si-au pierdut eficacitatea, reprezentantii Fiscului s-au intors la litera legii si au sechestrat bunurile imobile ale debitorilor, ca ultima masura coercitiva posibila.
Tractorul are sanse
sa fie cumparat
Toate sechestrele instituite din 1998 pana in prezent au fost contabilizate recent, iar in urma acestei actiuni a rezultat bilantul ultimilor ani, ce arata ca 84 de firme din judet au sechestre instituite pe sute de bunuri. Valoarea lor totala nu este cunoscuta si nici nu poate fi estimata, deoarece evaluarile nu se efectueaza decat in momentul scoaterii la vanzare.
Anunturile prin care se popularizeaza datele la care se organizeaza licitatiile sunt permanente, dar frecventa vanzarilor nu a fost nici pe departe aceeasi. In acest an, spre exemplu, singurele active vandute au fost ale societatii Crimob din Cristian, dar instrainarea bunurilor, evaluate la 5 miliarde de lei, nu a acoperit decat in mica partre datoria la Fisc, ce se ridica la aproximativ 4 miliarde de lei, de vreme ce mai sunt multi alti creditori care mai asteapta sa primeasca ceva. Ca un succes este privita vanzarea mai multor ferme ale Societatii Comerciale Agroindustriala Prejmer, in valoare totala de vreo 5 miliarde de lei, dar procesul de instrainare a fost stopat, in urma declansarii procedurilor de lichidare judiciara a acestei firme.
Finantele au mai incercat sa vanda de doua ori pana acum cel mai mare stadion din judet – Municipalul, activ al Roman SA, care a fost sechestrat impreuna cu o sectie, un bloc, o gospodarie si un spatiu comercial. Celebra constructie destinata competitiilor sportive a fost evaluata la 1,2 milioane de dolari, iar la ambele licitatii organizate singurii care s-au prezentat au fost membrii comisiei de licitatii.
Regula spune ca dupa doua incercari de a se instraina bunurile la licitatie, acestea pot fi vandute la orice pret, daca exista oferte. In cazul stadionului a existat o asemenea oferta, prin care un investitor era gata sa plateasca 244 de milioane de de lei pentru stadionul evaluat la 1,2 milioane de dolari. Directorul DFP, Ioan Basca, a considerat insa ca suma este mult prea mica si a scris pe hartia primita ca el ar oferi 250 de milioane de lei! Totusi, insuccesul instrainarii acestui stadion a fost determinat si de disputa dintre uzina Roman si Primarie, privitoare la apartenenta terenului.
Mai mult succes se asteapta sa aiba finantistii cu cel de-al doilea stadion, Tractorul, evaluat tot la 1,2 milioane de dolari. Zilele acestea se fac pregatiri pentru scoaterea lui la licitatie, si specialistii de la Finantele locale cred ca unul dintre oamenii de fotbal din Brasov, care si-a exprimat mai de mult dorinta de a-l cumpara, o s-o si faca.

Finantele evita
sa vanda in rate
Cu toate eforturile si banii cheltuiti pe publicitate si pe evaluari, finantistii stiu ca unele active nu se vor vinde niciodata. „Nu prea sunt cumparatori pentru activele cu valori mari. Si doua miliarde de lei e prea mult. Daca reusim sa vindem ceva, atunci este vorba de bucatele de active”, explica Ioan Basca. Daca lucrurile stau asa, de ce se mai pun sechestre? „Principlalul scop nu este acela de a vinde efectiv, ci de a lua o masura asiguratorie. Altfel cum ma justific in fata controalelor pe care le face Curtea de Conturi, atunci cand voi fi intrebat ce masuri am luat impotriva datornicilor?”, raspunde Stefan Baiu, persoana insarcinata sa urmareasca activitatea de valorificare la DFP Brasov.
Astfel se explica si sechestrele puse pe patru hale ale uzinei Metrom si care, intamplator sau nu, sunt tocmai cele in care ar fi trebuit sa se realizeze produse speciale. Nimeni nu-si imagineaza ca ar cumpara cineva vreodata un asemenea activ, care se afla chiar in curtea societatii.
Stefan Baiu spune ca preturile mari si puterea de cumparare scazuta a potentialilor clienti reprezinta principalul impediment in varsarea in vistieria statului a sumelor obtinute din valorificarea bunurilor. Legea da posibilitatea vanzarii in 12 rate a bunurilor, in cazul unor achizitii ce depasesc un miliard de lei, dar finantistii prefera sa nu opteze pentru aceasta solutie, conform zicalei ca „cine se frige cu supa sufla si in iaurt”. Ei cred ca sunt sanse mari ca respectivul cumparator sa se transforme intr-un alt debitor.