România a tras linie în acordul cu Fondul Monetar Internațional (FMI) și Comisia Europeană (CE) încheiat în urmă cu circa doi ani pentru o sumă de 20 miliarde de euro. Câştigurile României de pe urma acestui acord sunt, în opinia economiştilor, evitarea unei recesiuni mult mai dureroase, redresarea încrederii în faţa investitorilor, însănătoşirea din punct de vedere macroeconomic. Tot la capitolul câştiguri s-ar putea adăuga evitarea unei crize bancare.
Pe de altă parte, marile dezamăgiri în urma acestui acord sunt incapacitatea statului de a-şi stinge datoriile către mediul privat şi prelungirea recesiunii ca urmare a întârzierii reformelor.
Privit iniţial ca o „centură de siguranţă“, acordul stand-by s-a dovedit în foarte scurt timp un „colac de salvare“, primele tranşe fiind aşteptate cu sufletul la gură.
În anul electoral 2009, grosul reformelor a fost amânat, fiind adoptate doar legea salarizării unitare, legea responsabilităţii fiscale şi standardele de cost şi de personal. În loc să preseze Guvernul pentru demararea reformelor agreate, FMI a permis în premieră, prin derogare excepţională, ca jumătate din trei tranşe, adică 2,3 miliarde euro, să finanţeze deficitul bugetar. „Cel mai mare avantaj al acordului cu FMI a fost recâştigarea încrederii, pentru că România depinde foarte mult de finanţarea externă. Fără acest acord, costurile ar fi fost mult mai mari. Acordul a corectat nişte dezechilibre şi derapaje produse în anul electoral 2008“, e de părere Lucian Anghel, economistul-şef al BCR.
Potrivit lui, ca un minus, din cauza întârzierii corecţiei s-a prelungit recesiunea.
„De aceea e foarte important să intrăm într-un nou acord, cu supravegherea FMI, pentru că în orice ţară există riscul de derapaje în an electoral“, a conchis Anghel.
Reforme tărăgănate
Abia din 2010 a fost accelerat ritmul reformelor. S-a reuşit astfel ajustarea facturii cu salariile bugetarilor, încadrarea în ţintele de deficit bugetar, dar au fost ratate ţintele de arierate şi de inflaţie.
„Probabil că lipsa unui acord cu FMI și CE ar fi însemnat o recesiune şi mai amplă, precum şi o depreciere mai ridicată a leului. Însă, chiar şi prin încheierea acordului, România a avut de suferit în principal ca urmare a faptului că atitudinea adoptată de FMI și CE a fost relaxată iniţial şi s-a văzut în implementarea târzie a reformelor“, spune Nicolaie Chideșciuc, economistul-şef al ING Bank România.
Din punctul de vedere al costurilor împrumutului, România a făcut o alegere bună în momentul în care a cerut banii cu mult înaintea altora, crede Chideșciuc. „Noi plătim o rată de dobândă de 3-3,5%, în timp ce ţări din zona euro (Grecia, Irlanda) plătesc mai mult de 5%. Returnarea unei anumite părţi a banilor – cei cheltuiţi pentru salarii și pensii – va fi dificilă în perioada următoare şi va presupune costuri pentru întreaga ţară“, a adăugat Chideșciuc.
Până în prezent, am luat 11,9 miliarde euro de la FMI, 4,9 miliarde euro de la Comisia Europeană, 0,3 miliarde euro de la Banca Mondială şi circa 0,7 miliarde euro de la BEI. O tranşă de un miliard de euro de la FMI nu o vom mai trage, dar vom mai primi în vară 0,7 miliarde de euro de la Banca Mondială.