Când un președinte american și un premier britanic se află pe aceeași navă de război e dificil să eviți ecourile istorice. Franklin Roosevelt și Winston Churchill s-au întâlnit în august 1941 lângă insula Newfoundland pentru a semna Carta Atlanticului, care consfințea o viziune comună asupra lumii postbelice.

Întâlnirea de luni dintre Joe Biden, Rishi Sunak și Anthony Albanese a avut loc în Pacific. Conducătorii american, britanic și australian se întâlnesc pe nava USS Missouri pentru a semna acordul AUKUS, un pact privind armamentul și tehnologia centrat pe dotarea Australiei cu submarine cu propulsie nucleară.

AUKUS, un acord controversat

AUKUS nu este vreo mare proclamație filozofică precum Carta Atlanticului. Însă direcția geopolitică de substrat e limpede. Țările „anglosferei” își reînnoiesc alianța – de data aceasta pentru a contracara eforturile Chinei de a dobândi supremația navală în Pacific. Avându-și rădăcinile în istoria veacului trecut, nu e evident că AUKUS e un parteneriat realizat pentru secolul 21. Regatul Unit nu mai e o putere imperială cu colonii și baze în Pacific. Legăturile economice ale Australiei sunt acum orientate preponderent spre Asia; China e cel mai mare partener comercial al ei.

Cât despre americani, Australia și Marea Britanie par a fi, în unele privințe, opțiuni bizare pentru ceea ce consideră The Washington Post a avea potențialul de a deveni „cel mai important parteneriat trilateral în privința tehnologiei militare din istoria modernă”. Prin bazele ei militare din Japonia și Coreea de Sud, America e incomparabil mai apropiată de China continentală.

Acordul AUKUS a provocat deja o mulțime de controverse. El a presupus ca Australia să repudieze un contract pentru submarine încheiat anterior cu Franța – decizie care i-a înfuriat într-atât pe francezi încât și-au retras pentru scurt timp ambasadorii de la Washington și Canberra.

În Australia există voci care se întreabă dacă guvernul lor pricepe cu adevărat câți bani, timp și investiții tehnologice presupune o implicare atât de profundă în tehnologia nucleară. Și în Regatul Unit scepticii din establishment-ul militar consideră că „redirecționarea spre Indo-Pacific” va suprasolicita armata britanică și va sustrage resurse necesare luptei cu amenințarea rusă. Iar în SUA unele segmente ale administrației se opun cu îndârjire împărtășirii unora dintre cele mai bine păzite secrete tehnologice ale țării.

Unii analiști consideră că acordul contribuie la o amplificare periculoasă a tensiunilor militare cu China. Sam Roggeveen de la grupul de reflecție australian Lowy Institute întreabă de ce Australia „cumpără o armă proiectată anume pentru a îngrădi marina Chinei de-a lungul coastelor ei și pentru a lovi ținte situate adânc în teritoriul chinez. […] Australienii ar trebui să-și pună întrebarea: chiar suntem noi acest gen de oameni?”

Este AUKUS un joc de noroc?

În ciuda acestor rețineri, AUKUS de bucură de susținerea întregii clase politice în toate cele trei țări. Partidul Laburist aflat la guvernare în Australia, la fel ca liberalii care au negociat pactul, consideră că AUKUS e un răspuns necesar la acumularea de putere militară a Chinei timp de decenii, care i-a adus acum Beijingului cea mai mare flotă militară din lume. La fel ca americanii, și australienii sunt îngrijorați de tiparul comportamentului agresiv al Chinei – inclusiv construcția de baze militare în Marea Chinei de Sud, ciocnirile letale cu armata indiană și, mai presus de toate, amenințările militare tot mai frecvente la adresa Taiwanului.

Din perspectiva celor care au conceput AUKUS, scopul lui nu e purtarea unui război, ci prevenirea unuia. E justificat în calitate de gest clasic de descurajare, menit a convinge China să nu-și trimită armata împotriva Taiwanului ori în Marea Chinei de Sud. Ei consideră că, din cauză că Occidentul n-a replicat ferm mai din timp, China a fost încurajată să tot avanseze. După cum s-a exprimat un responsabil australian: „Slăbiciunea e provocatoare”, relatează Financial Times.

Arthur Sinodinos, ambasadorul Australiei la Washington, a calificat AUKUS drept un „moonshot” [„lansare către Lună”, dar aici în sens de „imens pariu tehnologic” – n.trad.]. La fel ca misiunea către Lună, pactul implică un element de credință cum că – cu suficientă hotărâre și voință națională – problemele tehnologice și economice vor putea fi soluționate. Cum tensiunile cu China și Rusia se agravează, cele trei țări consideră că merită să strângă și mai mult o relație de securitate și informațională care era deja foarte strânsă.

China, cea mai mare provocare geopolitică pentru SUA

America vede în China cea mai mare provocare geopolitică și de securitate cu care se confruntă – și este conștientă că are nevoie de aliați pentru a contracara puterea chineză. La Washington AUKUS e văzut drept o demonstrație a hotărârii SUA de a nu se retrage din Indo-Pacific. Un demnitar american chiar a justificat modul în care a fost tratată Franța drept o demonstrație utilă a „neînduplecării” Americii.

Australienii sunt conștienți că de-a lungul istoriei lor o putere prietenoasă – mai întâi cea britanică, apoi cea americană – a fost cea care le-a asigurat mereu accesul la oceanele din nord. Ideea că într-o zi acele oceane ar putea fi dominate de Beijingul autoritar îngrijorează profund Canberra, mai cu seamă în condițiile recentei deteriorări grave a relațiilor sino- australiene. Asocierea cu americanii într-o relație de securitate chiar și mai strânsă e considerată o garanție importantă pentru viitor.

Cât despre britanici, ei argumentează că securitatea Europei e „indivizibilă” de cea a regiunii Indo-Pacific, mai cu seamă că relațiile sino-ruse devin tot mai strânse. Pentru un guvern conservator care nu știe nici acum ce să facă cu Brexit-ul, AUKUS este și un simbol util, arătând că „Britania Globală” poate fi ceva mai mult decât un simplu slogan lipsit de conținut.

Atmosfera de la bordul navei USS Missouri va fi fiind cel mai probabil una de sărbătoare. Însă fundalul realității e unul sumbru. După ce au luptat în aceeași tabără în două războaie mondiale, e posibil ca SUA, Regatul Unit și Australia să se pregătească acum din nou pentru un posibil conflict global.