Acest premier cu inimă de copil!

.

Un ochi râde și altul plânge!  Cum as putea să descriu altfel ultima boroboață a neastâmpăratului Victor Ponta? Cuvintele folosite în fraza precedentă sunt alese în mod deliberat. Fiindcă acesta este sentimentul pe care mi-l dă orice luare de contact cu faptele premierului nostru: avem de-a face cu un copil! Măsurile luate prin ordonanță de urgență sunt bune, dacă mă întrebați pe mine. Se micșorează taxa pe dividende până la un nivel la care să devină neproductivă încercarea de a muta profiturile unei companii în altă țară cu fiscalitate mai „prietenoasă“. Inițiativa de a taxa dividendele către persoane fizice cu 5% îmi sună logic și mi se pare că este o mișcare binevenită, în ciuda faptului că există și opinii contra. Bogdan Olteanu de la BNR, bunăoară, susține că nu taxele mici îi atrag pe oamenii bogați, ci sentimentul de protecție a averii. I-aș răspunde domniei sale că banii curați pot călători cu ușurință oriunde. Nimic nu mă împiedică să-mi extrag banii din companie în România și apoi să mi-i parchez la Monaco sau în Elveția unde am obținut drept de rezidență. (Dar nu polemica cu domnul Olteanu este prioritatea aici.)

Au mai scăzut și impozitele pe venituri pentru microîntreprinderi, fapt extrem de îmbucurător deoarece încurajează inițiativa privată și reconversia șomerilor în mici întreprinzători. Ceea ce este o prioritate pentru toată Uniunea Europeană, nu doar pentru țara noastră. Ba chiar există constituit la nivelul Comisiei Europene un fond de investiții care să garanteze exact acest gen de finanțări: pentru micii antreprenori. De aceea, ideea de a pune un impozit mic pe venituri, care se reduce în trepte până la 1% în funcție de numărul de salariați este și ea una foarte deșteaptă. Mărirea plafonului până la care o companie să poată fi considerată microintreprindere este de asemenea un lucru excelent, fiindcă stabilește această limită la un nivel apropiat de veniturile unui salariat din upper-middle-class. Lucru care de asemenea este de natură să stimuleze antreprenoriatul și nu angajarea cu carte de muncă.

Într-un cuvânt, setul de măsuri luate de Victor Ponta prin ordonanță de urgență este de aplaudat. Sunt convins că tot mediul de afaceri va avea aceeași reacție. Pe de altă parte, ce ne facem cu celebra predictibilitate reclamată de absolut toți oamenii care au legătură cu businessul? Cum justificăm amendarea unui Cod Fiscal la care s-a lucrat ani buni și care este astfel schimbat deja în ciuda faptului că nici măcar nu a apucat să intre în viogoare? Cum explicăm faptul că nu vom avea un acord cu FMI în 2016?

Să sperăm că bugetul de stat nu va crăpa sub apăsarea cheltuielilor, în condițiile în care la anul vor fi venituri mult mai mici decât cele preconizate. Să sperăm ca ne vom încadra cu deficitul bugetar în acel 3% de la Maastricht, în ciuda faptului că ne vom arăta inconsecvenți în fața Uniunii Europene, cu care am agreat celebrul MTO reclamat de fostul președinte Băsescu în fața fostei ministre de finanțe Petrescu (sper că vă aduceți aminte de ea – fata cu usturoiul). Chiar și în asemnea condiții, i-aș recomanda lui Ponta să-și achiziționeze din comerț celebrul joc „Nu te supăra, frate!“ și să se abțină să arunce tabla cu piesele pe jos ori de câte ori zarurile cad în defavoarea sa.

Claudiu Şerban, director editorial, Capital