concluzia la care au ajuns cunoscatorii pietei romanesti a gazelor naturale. Gaz de France si Ruhrgas au platit pentru preluarea Distrigaz Sud si Nord putin peste 500 de milioane de euro (valoarea include si investitiile asumate de catre cei doi investitori). Una dintre conditiile puse de francezi si nemti a fost ca statul sa le paveze drumul catre consumator prin introducerea din timp a unui abonament fix. In felul acesta, spun analistii, romanul de rand nu va injura francezul, ci pe guvernant. Aceasta mai poate fi si explicatia pentru care reprezentantii celor doua companii refuza sa faca orice comentariu. Pana acum, anumite costuri, altele decat pretul gazelor naturale, erau incluse in tariful net. Ministrul Economiei, Codrut Seres, spune ca aceeasi masura au luat-o si Franta si Germania, mai precis tarile de unde vin investitorii nostri.Stefan Cosmeanu, presedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul Gazelor Naturale, spune ca introducerea abonamentului survine modificarii metodologiei de tarifare, conform cerintelor UE, si pentru a evita subventionarea micilor consumatori de catre marii consumatori. Ulterior, s-a revenit asupra acestei idei, anuntandu-se cu nu este vorba de o obligatie fata de UE, ci, dupa cum spun surse oficiale, o masura luata de dragul noilor stapani ai gazelor naturale. De la 1 aprilie, consumatorii casnici platesc un abonament la gazele naturale de 4.500 de lei pe zi, pentru locuintele individuale, si de 12.000 de lei pe zi, pentru asociatiile de locatari. La acesta se adauga pretul gazelor consumate. ANRGN a stabilit sase categorii de consumatori de gaze naturale, atunci cand a calculat valoarea abonamentului. Insa limitele de consum pentru acelasi abonament sunt mult prea generoase, astfel ca un bloc de locuinte alimentat de o centrala proprie pe gaze poate sa fie asimilat unui mic consumator industrial si, ca atare, ambii sa plateasca acelasi abonament. La fel, nu exista o diferentiere a abonamentului pana la un consum de 2.500 mc (adica cel care vizeaza populatia), astfel ca cel care are o centrala murala de apartament in bloc si cel care isi incalzeste o vila pot ajunge sa plateasca acelasi abonament, desi consuma cantitati diferite de gaz.Pretul de funizare va include alte costuri ale distribuitorului, considerate a fi variabile, ceea ce duce la diferentieri de tarife intre acestia. Consumatorii de gaze naturale arondati Distrigaz Sud platesc de la 1 aprilie 5.117.481 lei/1.000 mc, in timp ce clientii Distrigaz Nord vor achita pe aceeasi cantitate o suma de 4.808.290 de lei/1.000 mc. Seres a declarat ca va propune ANRGN sa introduca un abonament mai mic pentru abonatii cu un consum redus de gaze naturale. „I-am sugerat presedintelui ANRGN ca in transa respectiva sa existe o cota pentru cei care folosesc pana la 500 de metri cubi de gaze pe an. Acum exista un abonament pentru cei cu consumuri intre zero si 2.500 de metri cubi“, a spus Seres. Normele pe baza carora a fost introdus abonamentul exista inca de la sfarsitul anului 2003, fiind aprobate de autoritatea de reglementare in domeniu. Abonamentul reprezinta o serie de costuri fixe (in care sunt incluse si amortizarea investitiilor si costurile de capital) ale operatorului retelei de distributie.Prin introducerea abonamentului, consumatorii ar putea solicita distribuitorilor daune in cazul in care nu li se asigura cantitatea stipulata in contract. Insa aceste masuri ar putea fi aplicate doar de la 1 iulie, deoarece presupun o modificare anterioara a contractelor cadru de catre ANRGN. Nu introducerea abonamentului la gaze naturale este o masura imorala, ci faptul ca actualele valori au fost stabilite in functie de consumul de anul trecut. Nimeni nu a anuntat din timp acest lucru, astfel ca mai toti consumatorii casnici trebuie sa respecte un regulament pentru stabilirea caruia nu au fost niciodata consultati.

Cum e cu reglementarea

• Operatorii retelelor de distributie primesc in primul an de reglementare un venit unitar, care este ajustat in anii urmatori cu indicele de inflatie si cu un factor de eficienta.
• Prima perioada de reglementare este de trei ani, urmand ca urmatoarele sa fie de cinci ani. Astfel, in primii trei ani de reglementare, operatorul respectiv poate sa pastreze orice economii de costuri realizate fata de nivelul stabilit al veniturilor, iar la expirarea acestui interval sumele sint redistribuite consumatorilor prin diminuarea tarifelor.
• Daca operatorul inregistreaza costuri care depasesc nivelul stabilit al veniturilor, acestea sint suportate integral de catre companie si aceasta nu le mai poate recupera prin tarifele care vor fi anuntate in urmatoarea perioada de reglementare.