Spre deosebire de doctori si psihiatrii, oamenii de stiinta care studiaza fericirea nu se axeaza doar pe depresie sau latura mai intunecata a vietii mentale. In loc de aceasta, ei examineaza intregul spectru al starilor mentale, de la fericirea moderata la fericirea absoluta. Si vin cu cateva vesti bune pentru un potential 2002 plin de deznadejde. In primul rand, lumea a devenit mai fericita si va continua astfel. In al doilea rand, daca traiesti in sanul unei natiuni avansate si te zbati sa castigi mai multi bani in timpuri mai grele, ar fi posibil sa iti canalizezi eforturile pe ingrediente nepotrivite pentru fericire.
Geneticieni, biologi, psihologi si politologi se implica, deopotriva, in studiul fericirii. O metoda simpla este sa intrebi oamenii daca sunt multumiti cu viata pe care o duc. Este doar un inceput, pentru ca oamenii sunt gata sa rescrie istoria. O zi proasta si lunga cat o zi de post, dar care se termina cu un rezultat fericit va reveni in memorie ca o zi fericita, desi nu a fost asa. Asa ca oamenii de stiinta adauga „testarea experientei”. Cei testati sunt dotati cu pagere si dau cate un bip la intervale aleatorii, pentru a li se inregistra sentimentele de moment. Marturii suplimentare pot veni de la familie sau prieteni, sau chiar observand cat de des zambesc.
Unii fac un pas mai departe si exploreaza corelatii fiziologice ale fericirii. Concentratia unei anumite substante in saliva poate indica nivelul de stres. Inregistrarile electrice din muschii faciali ne pot ajuta sa deosebim un zambet fals de unul autentic si pot surprinde o expresie fugitiva de emotie. Asimetriile in activitatea partii frontale a creierului pot indica sentimente placute. Puse impreuna, toate aceste cercetari ne ajuta sa disecam diferite componente ale fericirii si produc material pentru mii de documente academice. Diferitele masuratori se coreleaza suficient de bine pentru a furniza partituri credibile despre fericire, privind atat culturile, cat si viata individului.
Studiul valorilor mondiale, coordonat de Ronald Inglehart de la Universitatea din Michigan, este cel mai important studiu in domeniu. Din 1981, el a urmarit credintele in schimbare si nivelurile de fericire ale unor persoane apartinand a mai mult de 60 de societati reprezentand 70% din populatia lumii. Se releva un principiu surprinzator: o crestere a avutiei pe cap de om in randul unei populatii creeaza o diferenta mare in nivelul de fericire al natiunilor mai sarace, dar are un impact minor asupra celor care sunt rezonabil de instarite.
Aceasta indica faptul ca pe masura ce avutia natiunilor sarace creste, ele pot astepta cu nerabdare sa acceada rapid pe scala bogatiei. Este o veste buna pentru fostele state comuniste, care sunt profund depresive chiar din cauza nivelului lor de viata. Moldova detine recordul mondial in privinta nefericirii, cu doar 32% din populatie afirmand ca e fericita, iar Rusia si Belarus nu sunt departe. India si Polonia cresc totusi vertiginos in grafice.
Lectia pentru natiunile mai bogate este ca cu mai multi bani nu se poate cumpara, in mod sigur, mai multa fericire. Islanda, Olanda si Danemarca sunt cele mai fericite natiuni din lume, cu peste 92% din populatie fericita, chiar daca nu sunt la fel de bogate ca mai deznadajduitele State Unite si Germania. Nici japonezii nu o duc prea bine, in ciuda bogatiei lor. Ca si cei din alte state confucianiste, ei par ca isi petrec prea mult timp facandu-si griji in legatura cu ce cred alti oameni, in loc sa se bucure de viata.
Ceea ce este valabil pentru natiunile mai bogate, pe ansamblu, este valabil si la nivel individual. Venitul nu este corelat in mod semnificativ cu fericirea in tarile occidentale si chiar si milionarii sunt doar prea putin mai fericiti decat media. Cheia fericirii pare sa se gaseasca in alta parte si studiile pe termen lung par sa ofere o solutie. Ele arata ca oamenii sunt deosebit de adaptabili atat circumstantelor favorabile, cat si celor neprielnice. Castigatorii la loto sunt mai fericiti decat media, dar numai timp de un an sau doi dupa ce au castigat. Mariajul fericeste oamenii, dar numai pentru o perioada similara. Copiii nu aduc fericire permanent.
Un salariu mai mare si promovarile au chiar mai multe efecte efemere; oamenii revin destul de repede la nivelul anterior de fericire. Studiind reversul medaliei, nenorocirile nu provoaca, in mod necesar, sfarsitul unei stari de fericire. Chiar oamenii cu vatamari care creeaza handicap isi recastiga sentimentul de bine. Doar somerii pe termen lung par cu adevarat sa se consume, afectandu-si serios nivelul de fericire.
Mai presus de toate, aceste studii sugereaza ca cei mai multi oameni oscileaza in jurul unei fericiri predefinite. Este atunci fericirea o chestiune de temperament? Studii genetice indica faptul ca acesta este important. David Lykken, profesor de psihologie la Universitatea din Minnesota, a masurat nivelul de fericire al sute de perechi de gemeni de varsta mijlocie. Datele lui arata ca gemeni identici declara niveluri similare de fericire, chiar daca au fost crescuti separat si au o experienta de viata diferita. Alcatuirea dumneavoastra genetica este in mod evident semnificativa, dar ea nu poate explica totul.
Ce este important? Stim ca fericirea individuala nu este strans legata de bogatie, varsta, sex, rasa sau educatie. Ideea conform careia fericirea noastra isi are izvorul in compararea favorabila cu alte persoane, cu trecutul nu prea indepartat sau cu masura in care ne atingem toate telurile nu reuseste sa explice multe dintre diferentele privind sentimentul de fericire.
Concluziile lui Ed Diener de la Universitatea din Illinois sunt in mod vadit traditionale. El include existenta unor prieteni buni si implicarea in activitati care ne fac placere ca fiind chei importante pentru fericire.
Poate fi traditionalul, dar trebuie sa mai fie ceva. Deoarece studiile releva ca bogatia din ce in ce mai mare nu induce in aceeasi masura fericire, multi oameni se indreapta catre valorile „postmaterialiste” ale comunitatii, apartenenta si posibilitatea de exprimare.
The World, un vas de croaziera, este lansat la apa cu cei 200 de rezidenti. Ei vor plati intre doua si sapte milioane de dolari pentru locuri permanente. Un val de megavase de coaziera va urma.
Reuniunea verde
In cazul in care ati crezut ca marile conferinte globale sunt specii pe cale de disparitie, pregatiti-va pentru una uriasa, in septembrie 2002, la Johannesburg, Africa de Sud. Aproximativ 50.000 de delegati vor participa la Conferinta Mondiala asupra Dezvoltarii Sustenabile; toate tarile vor fi reprezentate, mai mult de jumatate dintre ele de catre sefii de state; de asemenea, organizatiile nonguvernamentale vor fi prezente in forta. Delegatii vor discuta despre toate: de la apa rece, la desertificare si la drepturile omului. Printre alte aspecte, se vor negocia si semna protocoale asupra „biosigurantei”. Protocolul de la Kyoto asupra schimbarii climei va fi reluat. Progresele spre diverse tinte (oprirea extinderii HIV/SIDA pana in 2015, eliminarea disparitatilor intre sexe in educatie pana in 2005) vor fi revazute. Multi nemultumiti de luarea in discutie a unor asemenea probleme „minore”, vor dori sa discute si despre globalizare. Se asteapta sa se auda multe despre responsabilitate, echitate si justitie. Activistii spera ca Joburg, avand loc la zece ani dupa o conferinta similara in Rio de Janeiro, va stabili agenda verde a lumii pentru urmatorii zece ani. Totusi, din cauza intinderii temelor si imposibilitatii de a face pe plac tuturor celor de la masa, se poate ca intreaga discutie sa fie de ne-realizat. Daca va fi asa, se asteapta voci care sa determine ca asemenea conferinte sa nu mai aiba loc.
Alun Anderson
