Pe 14 octombrie 2008, Guvernatorul BNR a susținut un discurs în Parlament, în care spunea: „Prin lege suntem deci obligaţi, dacă apare vreo problemă de lichiditate în sistem (nu de solvabilitate), să asigurăm lichiditatea necesară şi, cu această ocazie, explic şi de ce nu a trebuit să luăm măsurile pe care ţări occidentale le-au anunţat“. Isărescu a continuat: „Deci noi nu vom face nimic altceva decât să aplicăm legea dacă va apărea o lipsă de lichiditate…Trebuie să recunosc că resimţim unele efecte, dar nu sunt fundamentale şi, cum vă spuneam, nu sunt probleme de lichiditate. Cum s-a observat, dobânzile au crescut cu mult peste nivelul dobânzii de politică monetară, deși, paradoxal, exista exces de lichiditate la nivelul întregului sistem…BNR e gata să le sprijine cu injecţii de lichiditate; avem instrumentele necesare, pe unele le-am pus în funcţiune, pe altele le avem pregătite“. Pe scurt, guvernatorul ne asigura că în piața interbancară exista excedent de lichiditate, dar dacă s-ar întâmpla să apară „probleme“, e OBLIGAT PRIN LEGE să asigure lichiditatea din sistem.

Să ne uităm la datele publicate de BNR! Arată că piața interbancară a avut deficit de lichiditate începând cu octombrie 2008, exact luna în care Guvernatorul spunea în Parlament că piața interbancară are excedent. Deficitul s-a accentuat pe tot parcursul lui 2009. Deși a spus că va asigura lichiditatea pentru a respecta legea, BNR a reacționat altfel. A injectat lichiditate pe 10 noiembrie 2008 la o scadență de 7 zile. În plus, băncile ceruseră de la BNR 1,8 miliarde de lei pentru a acoperi nevoile de lichiditate, dar BNR a oferit doar 500 milioane de lei. Următoarea injecție  a fost făcută pe 15 aprilie 2009. Astfel, deși piața avea deficite mari, se pare că BNR nu a respectat legea și nu a asigurat lichiditatea necesară pentru a echilibra situația. Totuși, situația trebuia echilibrată cumva. În lipsa injecțiilor de lichiditate, sistemul bancar a trebuit să se împrumute de la BNR în schimbul obligațiunilor de stat la o dobândă mult mai mare decât dacă BNR ar fi injectat lichiditate. Astfel, comportamentul BNR a dus la creșterea dobânzilor doar prin faptul că banca centrală a refuzat să injecteze lichiditate, deși era obligată prin lege. Există o diferență, în afară de dobândă, între lichiditatea injectată de BNR și cea obținută la dobânzi penalizatoare? Da. BNR putea și trebuia să injecteze lichiditate la scadențe mai mari, chiar și 7 zile, pe când băncile împrumutau de la BNR doar pentru a acoperi balanța de la sfârșitul zilei. Pentru a-și asigura finanțarea portofoliilor în lipsa injecțiilor de lichiditate, băncile trebuiau să repete aceste operațiuni zilnic. Avem două probleme aici: în primul rând, BNR pare că nu a respectat legea și ce a promis în Parlament. Ar fi interesant să vedem o comisie care să investigheze deciziile de atunci. În al doilea rând, avem mai multe dovezi care arată că recesiunea din 2009 și criza care a urmat în România au cauze monetare.

 

Florin Cîțu,
Analist financiar

Te-ar putea interesa și: