A murit Virgil Tănase, scriitorul care a sfidat Securitatea și a scris istorie în exil
Virgil Tănase, una dintre cele mai fascinante figuri ale exilului românesc, s-a stins din viață la onorabila vârstă de 79 de ani, în Franța, țara care i-a devenit adăpost după ce a fugit de regimul politic al lui Nicolae Ceaușescu. Vestea tristă a venit joi, 26 iunie.
Scriitor, dramaturg, eseist, traducător, regizor, dar și disident urmărit de Securitate, Tănase a fost omul care a reușit să transforme propria răpire în simbol al curajului intelectual și al rezistenței.
Virgil Tănase, românul cu o viață desprinsă din filme. A fost la un pas de a fi asasinat
Cariera sa nu a fost lipsită de momente de tensiune aproape cinematografică. În anul 1982, după ce a publicat în revista „Actuel” un articol virulent la adresa lui Nicolae Ceaușescu, regimul comunist l-a vizat direct.
Direcția de Informații Externe a activat un agent român stabilit în Franța, Matei Haiducu, cu misiunea de a-l asasina. Totuși, în loc să execute ordinul, Haiducu a colaborat cu serviciile de contraspionaj franceze, iar ceea ce a urmat a fost o adevărată piesă de teatru cu miză politică: răpirea înscenată a lui Tănase și zvonul lansat despre moartea sa.
Dispariția sa a șocat opinia publică franceză și românească, iar când a reapărut, trei luni mai târziu, în redacția revistei „Actuel”, povestea sa devenise deja legendă. Episodul a fost documentat de presa internațională și inclus în volumul „Des affaires très spéciales” (1981-1985), semnat de jurnaliștii Jacques-Marie Bourget și Yvan Stefanovitch.
„La 20 mai 1982, la ieşirea din locuinţa sa din Paris, Virgil Tănase este răpit. Soţia sa, îngrijorată, fără veşti, telefonează la DST (n.r. – serviciul de contraspionaj francez). A doua zi, însoţită de doi poliţişti ai acestui serviciu, ea reclamă la comisariatul din cartier dispariţia soţului său. A fost cu atât mai perfectă în rolul său de soţie îngrijorată, cu cât ea nu ştia ce s-a întâmplat cu soţul său şi că este pe cale să se joace o mare comedie.
[…] Din verificare în verificare, DST a căpătat convingerea că nu este vorba despre o manipulare (n.r. – faptul că asasinul comunist a trădat). S-a decis o înscenare de proporţii: s-a lansat zvonul morţii lui Virgil Tănase şi a lui Paul Goma”, se arată în cartea “Des affaires très spéciales (1981-1985)”.
Despre Virgil Tănase
Născut în Galați, în iulie 1945, și format în România ca filolog și regizor de teatru, Virgil Tănase a părăsit țara în anul 1977, stabilindu-se la Paris, unde avea să obțină un doctorat în semiologia și sociologia artei, sub îndrumarea celebrului Roland Barthes.
A predat la Institutul Internațional de Imagine și Sunet din Paris, a condus Institutul Cultural Român din capitala franceză, și a scris cu aceeași precizie și farmec în ambele limbi — română și franceză.
Virgil Tănase a scris romane, eseuri și piese de teatru montate atât în Franța, cât și în România. A regizat spectacole remarcabile, inclusiv o variantă inedită a Micului prinț, care s-a jucat ani la rând la un teatru din centrul Parisului. De asemenea, a realizat peste 300 de cronici bilingve pentru RFI, devenind o voce de referință în spațiul cultural româno-francez.
„Virgil Tănase vorbea și scria o limbă română cum rareori mi-a fost dat să aud sau să citesc în spațiul românesc, la scriitorii români chiar rămași în țară. Virgil Tănase a făcut o teză de doctorat de semiotică cu Roland Barthes la Paris, deci una din cele mai mari figuri ale structuralismului, ale intelectualității anilor ’80 parizieni.
Și nu oricine făcea un doctorat cu Roland Barthes. Deci avea o forță a cuvântului, o acuratețe a cuvântului și în română și în franceză, și nu trecea dintr-o limbă în alta, cum se întâmplă adesea celor care trăiesc o sumă de ani în altă țară. Planurile lingvistice interferează de multe ori. Nu, la Virgil Tănase fiecare limbă era la locul ei, cu caracteristicile ei și cu farmecul ei, al fiecăreia.
Virgil Tănase a scris și câteva, dar absolut remarcabile, monografii ale unor mari scriitori: a lui Saint-Exupery, Dostoievski și alții. A fost și regizor. A pus în scenă el însuși o mulțime de piese Micul prinț, între altele, într-o formulă cu totul inedită, care s-a jucat ani de zile la Paris, la un mic teatru din centrul Parisului”, a declarat pentru RFI Simona Modreanu, directorul editurii „Junimea de la Iași”, care care a lucrat la ultimul roman scris de Virgil Tănase.
Printre titlurile sale românești se numără Zoia, Comedii politice, Leapșa pe murite și Apocalipsa unui adolescent de familie — cărți ce păstrează amprenta lucidității sale critice și a umorului subversiv.
