La poartă ne-a întâmpinat poate singurul paznic amabil și nesuspicios din România. Ne-a întrebat unde mergem, ne-a dat o cartelă și apoi a plecat, fără comentarii, la locul lui. Mergem la Teodor Bodu, directorul general al Romind, singura firmă din România care produce echipamente de protecție pentru intervenții electrice.

De la scurtcircuitoare folosite pentru a fi sigur că pe linie nu mai există curent până la prajini electroizolante și detectoare de tensiune. Și, nu în ultimul rând, este furnizorul de sigilii pentru contoare al Enel. Circa două milioane de astfel de sigilii sunt produse anual de un aparat automatizat integral.

„Până acum nu foarte mult timp sigiliile erau făcute manual. Aveam 16 oameni pentru asta. Se lucra în trei ture“, spune Teodor Bodu.  Acum, un singur om verifică dacă mașina și-a făcut treaba cum trebuie. „Uneori mai greșește și mașina. Se întâmplă, de exemplu, să genereze două serii similare. Dar din fabrică nu iese nimic greșit“, își laudă tânărul manager angajații.

Sub semnul siguranței 

Care angajați ne dăm seama că sunt cât se poate de implicați în treburile pe care le fac. Se simte clar că fac ceea ce le place și se pricep la asta.

„Mare parte dintre angajați sunt la noi de foarte mult timp. Inginerii și cei de la controlul calității sunt chiar de la început. Încercăm să fim atenți cu oamenii. Nu pot să spun că dăm salarii foarte mari, însă întotdeauna plătim la timp și nu uităm să dăm nici prime de Crăciun, de Paște și cu alte ocazii. Le arătăm oamenilor că suntem implicați și că firma are perspective pe termen lung și cred că asta contează foarte mult“, mărturisește Teodor Bodu. 

La controlul calității, poate cel mai important loc din fabrică, ne întâmpină un inginer cu experiență de zeci de ani. Nimerim la testarea unor invelitoare de plastic.

 

Mănușă siguranțe. Primul obiect de protecție electrică făcut de Romind. 
Un fel de cârlig pentru apucat siguranțe

„Aici testăm dacă trece curentul prin echipamentele de protecție. Sunt curenți de mare tensiune, dar cu amperaj mic. Avem și laboratorul unde testăm produsele la curenți înalți, sub arc electric“, începe el conversația, intrând în detalii care ne trimit cu gândul la manualul de fizică de clasa a X-a.  

Ca toți ceilalți, ca și șeful său, e mândru că niciodată din fabrică nu a ieșit un produs greșit, care să pună în pericol sau chiar să provoace un accident.

„Aici e de ajuns să greșești o dată și se poate întâmpla o nenorocire. De aceea și testăm fiecare produs în parte. Am putea să folosim eșantioane, cum se face în multe părți, dar mai bine să fim prudenți. Nu ne jucăm cu așa ceva“, explică Bodu. 

În laboratorul lor își testează echipamentele și mulți alți prestatorii de servicii din România, pentru că pe zona de producție nu există concurență. 

„La început testam și noi la laboratorul Institutului Politehnic. Dar plăteam foarte mulți bani. Acum, am ajuns noi să luăm bani dela alții și reușim astfel să ne acoperim cheltuielile cu testarea propriilor produse“, ne explică inginerul care coordonează partea de controlul calității. 

Și ne-ar mai fi tot povestit, pentru că ajunsesem deja la începutul carierei sale, dar a trebuit să mergem mai departe. Nu înainte de a vedea câteva mostre de cizme și mănuși „împușcate“, gata pregătite pentru aruncat.  La câteva zeci de metri de hala de producție este o altă hală.

 

O astfel de matriță ajunge să cântărească 400 de kilograme. Strungarii lucrează continuu la crearea sau ajustarea lor.

„Tot a noastră este. Acum am închiriat-o unei firme din Franța. Am făcut-o în ideea de nu sta cu banii, de a investi. Nu se știe când vom avea nevoie să ne mărim producția. Deocamdată, însă, generează venituri din chirie“, explică Bodu.

 

Filtru apă: primul produs al Romind, din 1993.

  Utilajele folosite în principal pentru fabricarea matrițelor în care se injectează plasticul sau fibra de sticlă, lucrează la maximum. Aflăm că o singură bucată costă și sute de mii de euro, iar toate sunt deja plătite.

„Nu au fost chiar toate echipamentele noi. Am mai luat și la mâna a doua. Avem o freza cu comanda numerica produsa in anii 80. Încă își face treaba bine, dar mă gândesc să îl schimb“, spune Bodu. Încercăm o glumă în jurul celebrei vorbe românești „las-o că merge și așa“, dar, serios cum l-am cunoscut, managerul ne-o retează imediat: „Nu este deloc productiv să gândim așa, deși multe lume o face, din păcate“.

  „Veneam seara de la școală și, cu toată familia, asamblam piese pentru firma bunicului”

 Totul a început în 1993, când bunicul lui Teodor, impreuna cu asociatul dansului Gheorghe Valea au plecat din institutul de proiectare în dome- niul eneregetic, ICEMENERG si au pus bazele Romind T&G. Institutul mai există și acum, dar la dimensiuni mult reduse, pe când firma bunicului este mai mare decât și-a imaginat vreodată.

 

„Prima piesă proiectată și asamblată de noi este acest filtru pentru tratatarea apei. Bunicului meu si domnului Valea le-a venit ideea de la un director de termocentrală care i-a arătat un filtru spart și i-a zis: «Vezi asta? Cine îl va produce, va da lovitura». Nu am făcut milioane cu el, dar este un consumabil care trebuie schimbat des. Nu știu câte termocentrale fac asta în România, dar trebuie schimbat des și noi suntem singurii care îl producem“, spune Bodu. 

Își amintește cum, copil fiind, venea seara acasă și, împreună cu toată familia, asambla piesele bunicului, turnate în matrițele unui fost institut comunist. Sediul firmei era un birou din Teatrul „Ion Creangă“. Încet, încet au început să se dezvolte. Și-au închiriat alte spații, în 1997 au produs și prima componentă de electrosecuritate, domeniu care avea să le aducă și consacrarea. Este o mănușă ciudată, ca un cârlig, pe care managerul ne-o prezintă cu mândrie. „Să îi faceți poze!“. 

De aici și până în 2006, când și-au concentrat întreaga afacere la sediul din Pantelimon unde ne aflăm a mai fost doar un pas. „Când am cumpărat noi nu era absolut nimeni în jur. Acum, vedeți și dumneavoastră, e plin. Uitați, poate asta aș vrea mai mult de la autorități. Să ne facă un drum mai larg, poate să dezvolte centura. Și mai am o problemă: trebuie să plătesc transport pentru angajați. Nu prea există mijloace de transport în comun până aici“, arată Teodor Bodu.

 

Are 65 de angajați și o cifră de afaceri de peste 11 milioane de lei, în 2017. Profitul a fost ceva mai mic anul trecut, doar 10% din cifra de afaceri, dar, pe medie, aflăm că a stat la 20%. Principalul partener este Enel care nu doar că aduce, direct, 15-20% din toate afacerile, dar prin subcontractorii săi produce, poate, până la 40%-50% din totalul vânzărilor.

  Un aparat complet automatizat, elvețian, construit în anii 80 și dotat cu un procesor 3.8.6

 Ţinta lui Bodu este însă alta, acum 

 „Vreu să ne concentrăm pe export. Asta e clar. În România nu prea mai avem unde să creștem. Suntem deja cel mai mare furnizor din Republica Moldova. Exportăm în Bulgaria, Țările Baltice, Egipt și multe alte țări. Am ajuns până și în Australia, dar nu vrem să ne oprim aici. Este principalul nostru obiectiv, să ne dezvoltăm la export“, punctează managerul.  Îl întrebăm dacă ar vrea să își vândă afacerea, dacă a avut oferte. Îl întrebăm de două ori. „Văd că insistați. De ce să vând și cui? Cine să o cumpere și ce să facă el cu afacerea? Nu sunt mulți care să se priceapă la ce facem noi și nu aș vinde niciodată cuiva care să distrugă ce am construit. Firma și oamenii din ea sunt responsabilitatea mea“. Este cea mai frumoasă „declarație de dragoste“.

Teodor Bodu, directorul general al Romind: 

„Mare parte dintre angajați sunt la noi de foarte mult timp. Inginerii și cei de la controlul calității sunt chiar de la început. Încercăm să fim atenți cu oamenii. Nu pot să spun că dăm salarii foarte mari, însă întotdeauna plătim la timp și nu uităm să dăm nici prime de Crăciun, de Paște și cu alte ocazii.”