Printre cele mai des întâlnite, se numără incertitudinile legate de statutul proprietății pentru cele 16 milioane de familii transnaționale care există în UE. Ce lege se aplică în cazul unui divorț sau în momentul în care unul dintre soți moare? Cea a statului de origine al bărbatului, cea din statul de origine a femeii sau, și mai complicat, cea din statul de domiciliu al celor doi (de exemplu, un cuplu format dintr-un francez și o italiancă, dar stabilit în Germania)?
 
Urmează dificultățile birocratice și costurile ridicate în cadrul procesului de recunoaștere a actelor de stare civilă, dar și accesul greoi și costisitor la justiția din altă țară. De pildă, în 2007 existau nouă milioane de cetățeni europeni care erau părți în procese civile în alt stat decât cel de domiciliu.
 
Insuficienta protecție a suspecților într-un dosar penal, dar și a victimelor unor infracțiuni atunci când se află într-o altă jurisidcție decât cea de domiciliu sunt și ele des întâlnite. În plus, regula conform căreia un cetățean european aflat în dificultate într-un stat din afara UE, unde statul său nu are reprezentanță diplomatică, are dreptul să apeleze pentru asistență consulară la reprezentanța diplomatică a altei țări din Uniune nu se aplică întotdeauna.
 
Problemele de taxare în chestiuni transfrontaliere, mai ales atunci când vine vorba de înmatricularea unui vehicul cumpărat din alt stat UE sau insuficienta aplicare a drepturilor consumatorilor în cazul serviciilor turistice sau a celor de transport, mai ales atunci când acestea sunt prestate în afara țării de domiciliu sunt alte probleme majore identificate de Comisia Europeană (CE).
 
Accesul insuficient la asistență medicală transfrontalieră, chiar și în cazul celor care dețin cardul european de asigurare de sănătate este și el considerat un neajuns, la fel ca și lipsa unui set unic de reguli de protecție a consumatorului la nivelul UE.
 
Dreptul la liberă circulație este de multe ori umbrit de anumite reguli interne, spun reprezentanții CE. Sunt cerute, de exemplu, acte în plus decât cele prevăzute de legislația UE în momentul în care un cetățean al unui stat al Uniunii dorește să se stabilească în alt stat UE sau sunt stabilite sume minime de bani de care acesta trebuie să dispună.
 
Procedurile de recunoaștere a diplomelor și calificărilor profesionale sunt complicate și neclare, iar sistemele de asistență socială și de asigurări sociale diferite îi pun în dificultate pe cei care muncesc peste hotare.
 
Nu în ultimul rând, lipsa de transparență, de informații și de proceduri în legătură cu dreptul de a vota și de a candida în cadrul alegerilor europarlamentare din alt stat membru, lipsa informațiilor ușor de accesat și a sistemelor de asistență pentru cetățeni în legătură cu drepturile lor de locuitori ai Uniunii Europene și lipsa de cunoștințe în legătură cu drepturile și obligațiile pe care le presupune statutul de cetățean al UE cântăresc și ele greu în problemele cu care se confruntă locuitorii Europei.