Calendarul de liberalizare a fost agreat în 2012 de către Guvernul României, Fondul Monetar Internațional și Comisia Europeană și prevede liberalizarea totală a pieței pentru consumatorii casnici până la 31 decembrie 2018.

Pentru industrie, calendarul prevede liberalizarea completă până la 31 decembrie 2014, însă, potrivit Legii energiei electrice și a gazelor naturale, există posibilitatea prelungirii termenului cu un an, dacă în 2014 se constată că diferența dintre prețul gazelor de producție internă și cel de import este prea mare.

Ce înseamnă de fapt această liberalizare?

Prețul gazelor de producție internă este acum în jur de 200 de dolari pe mia de metri cubi, în timp ce gazele de import costă aproximativ 400 de dolari pe mia de metri cubi. Deci o diferență de la simplu la dublu.

Întrucât puterea de cumpărare a românilor este mică în comparație cu celelalte state europene, iar România dispune de resurse interne de gaze care acoperă cam 75-80% din consumul intern, autoritățile au putut menține tarife reglementate pentru consumatori prin recomandarea unui preț pentru gazele de producție internă, extrase de către cei doi mai producători autohtoni, Petrom și Romgaz.

Însă, odată cu intrarea în Uniunea Europeană și aderarea la piața comună, și prețurile trebuie să fie aliniate la cele de pe piețele externe. Prin urmare, în 2012, Guvernul României a stabilit împreună cu FMI și Comisia Europeană acest calendar de convergență, care se traduce, practic, prin majorarea treptată a prețului gazelor de producție internă.

La momentul convergenței, adică 1 ianuarie 2019, tarifele reglementate vor fi eliminate pentru toți consumatorii, cu excepția celor vulnerabili, care vor plăti în continuare tarife stabilite de ANRE dacă vor îndeplini anumite condiții de la acea vreme.

Ce spune calendarul?

Calendarul prevedea o majorare de 2% pentru casnici și de 4% pentru industrie de la 1 ianuarie 2014, însă condițiile din piață și strategia de import stabilită de ANRE au făcut posibilă o scumpire de doar 1% pentru populație și de 2% pentru consumatorii industriali.

‘Scumpirea este practic la jumătate decât era prevăzut în calendarul inițial de liberalizare, unde se prevedea pentru 1 ianuarie 2014 o majorare de 2% pentru populație și de 4% pentru consumatorii industriali’, a declarat, pentru AGERPRES, Niculae Havrileț, președintele Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), la finele lunii decembrie.

El a explicat că a fost posibilă o majorare mai mică decât era planificat întrucât ponderea gazelor de import în coșul de consum este mai mică decât în alți ani, respectiv în jur de 20%, față de 35-40% cât a fost anii trecuți în această perioadă, ceea ce va duce la un preț final inferior celui estimat până acum.

Același calendar mai prevede, pentru populație, o majorare de 2% la 1 aprilie 2014, una de 3% la 1 iulie și o nouă scumpire de 3% la 1 octombrie 2014.

Pentru consumatorii industriali, planul include o creștere de 5% a prețului la 1 aprilie, o altă majorare de 5% la mijlocul verii și una de 4% la 1 octombrie.

De ce depinde prețul final?

Scumpirile efective ar putea fi mai mici decât acestea, însă totul depinde de mai mulți factori, precum prețul gazelor pe piața internațională, cursul de schimb leu-dolar (întrucât gazele sunt importate în dolari) și variațiile de consum.

Consumul, la rândul său, depinde de temperaturile din timpul iernii și de condițiile meteorologice în general, de evoluția economică internă, dar și de cea de pe piețele unde exportăm, de producția industrială și de puterea de cumpărare a populației.

Mai departe, anii următori, calendarul stabilit în 2012 prevede o scumpire de 12% pe an în intervalul 2015-2018, urmând ca, la 1 ianuarie 2019, toți consumatorii din România să plătească prețul pieței, mai puțin cei vulnerabili, care vor beneficia în continuare de tarife reglementate.AGERPRES