Cine duce cele mai intense campanii de recrutare? Industria producătoare de componente auto. Cine disponibilizează pe capete? Companiile și regiile de stat. Care este paradoxul actual al pieței muncii? Ei bine, câteva companii care au anunțat concedieri masive derulează, în paralel, programe intense de recrutare. Să luăm exemplul BCR, care la începutul anului a anunțat că va disponibiliza peste 1.500 de angajați în următoarele 12-18 luni: în același timp, în ultima lună, pe site-ul celei mai mari bănci autohtone au fost adăugate nu mai puțin de 275 de noi locuri de muncă disponibile. Interesant este că doar 40% vizează posturi full-time, majoritatea având în vedere candidați dispuși să lucreze cu jumătate de normă. Potrivit declarațiilor oficialilor BCR, procesul de restructurare vizează desființarea funcției de „operator ghișeu bancar“ – de altfel, la finalul lui 2012, banca anunța achiziția a 400 de ghișee automate, ca urmare a unei investiții de circa două milioane de euro. Într-adevăr, niciunul din sutele  de posturi disponibile în momentul de față nu este destinat casierilor, ci, în proporție de 90% – consilierilor pentru clienți, restul reprezentând, în general, poziții de middle management.

Un caz similar, chiar dacă într-o cu totul altă industrie, este cel al producătorului de componente auto Dräxlmaier, ajuns, după 20 de ani de prezență în România, la 12.000 de angajați. În primele luni ale acestui an, compania a anunțat crearea a nu mai puțin de 1.500 de locuri de muncă, dublată de concedierea a aproape 300 de salariați. Poate părea ciudat, dar nu este: fiecare dintre cele cinci fabrici operate aici are un anumit specific și deservește anumiți clienți. Din nefericire pentru angajații din Pitești, uzina de aici a întâmpinat probleme, în timp ce restul unităților de producție (Satu Mare, Timișoara, Hunedoara și Brașov) se bucură de o cerere în creștere. „Pentru Grupul Dräxlmaier, România este cea mai mare și una dintre cele mai importante regiuni în care își desfășoară activitatea. Ca urmare a investițiilor programate aici, personalul va crește semnificativ până în 2014, în total urmând să fie create aproximativ 1.500 de noi locuri de muncă“, spune Ruxandra Horhogea, coordonatorul de comunicare al reprezentanței locale a grupului german. De altfel, în prima jumătate a anului au fost deja recrutate circa 500 de persoane.

Marea schismă dintre angajați

Deși a intrat pe piață cam în aceeași perioadă cu Dräxlmaier, grupul Bosch
a avut o extindere mult mai moderată, la începutul acestui an numărând 1.400 de angajați. „Dezvoltarea activităţilor locale de producţie va contribui însă la creşterea acestui număr până la finalul anului 2013, când vom ajunge la peste 2.000 de angajaţi“, spun reprezentanții companiei. „Dezvoltarea activităților“ se traduce prin deschiderea a două noi unităţi de producţie, la Blaj și la Cluj, în urma unei investiții de 120 de milioane de euro.  

O prezență cumva inedită în peisajul marilor angajatori din acest an este Cesiro, una dintre cele mai importante fabrici de ceramică din Europa, situată în Sighișoara și deținută în proporție de 100% de angajați. În condițiile în care aproape toată producția companiei merge către export (printre clienții săi cei mai celebri numărându-se Ikea sau Tesco), „în primele șase luni ale anului am angajat 525 de persoane, datorită creșterii capacității de producție a fabricii“, după cum spune Sonia Pupăză, reprezentanta departamentului de marketing al companiei. Toate angajările intră în categoria „blue collar“ (activități în general „manuale“, în producție).

La nivelul întregii piețe, contractele pe termen nelimitat au ajuns o raritate, iar atunci când se optează pentru ele, sunt destinate aproape exclusiv pozițiilor de specialiști și middle-management. Dräxlmaier, de pildă, operează în România „nu doar unități de producție, ci și importante centre de inginerie, dezvoltare IT, dar și cel mai mare centru de inginerie de testare, cu activități de dezvoltare și producție din cadrul grupului. Pentru aceste poziții de specialist, contractele se încheie pe perioadă nedeterminată. Pentru pozițiile de «blue collar», inițial se porneste cu contract pe perioada determinată de trei luni, urmând ca, în funcție de performanțele angajatului, contractele să fie încheiate pe termen nelimitat“, explică Ruxandra Horhogea. Și Leoni, cel de-al doilea mare angajator al anului, are o strategie similară: cei 800 de salariati „blue-collar“ angajați în primele șase luni ale anului au contract temporar de muncă, în timp ce specialiștii recrutați în același interval, 80 la număr, au pe perioadă nedeterminată. Tratament justificat prin natura activităților prestate în acest sector, în care până la 90% din producție merge spre export, iar angajările se fac în funcție de volumul comenzilor din afara granițelor.

Europa, hăis, noi, cea

Așadar, angajări se fac, dar nu în cele mai bune condiții, întrucât marea majoritate a locurilor de muncă oferite sunt destinate unei singure categorii sociale – persoane cu studii medii sau profesionale, specializate în așa-zisa muncă „de jos“, dispuse să lucreze pe salarii mici și să încheie contracte de muncă pe perioadă determinată. După cum se poate vedea și în graficul din susul paginii, această stare de fapt contravine pe de-a-ntregul tendințelor din restul Uniunii.

În Europa, după cum arată un raport publicat acum câteva luni de Fundaţia pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă (Eurofound), din 2011 și până acum este evidentă „creșterea ofertei de locuri de muncă bine plătite și reducerea abruptă a ofertei de joburi prost plătite. Slujbele bine remunerate s-au dovedit întotdeauna rezistente la crizele economice, ba chiar și în timpul Marii Depresii s-a înregistrat un ritm constant de angajări pe acest palier.“ Nu și la noi. Explicații pentru aces „mers de-a-ndoaselea“ al României există, incluzând sărăcia și disperarea oamenilor de a avea un loc de muncă, indiferent dacă banii câștigați nu le ajung decât pentru plata facturilor. Datele Observatorului Social European arată că 18% din angajații români trăiesc sub pragul oficial al sărăciei, fiind remunerați cu 60% din salariul mediu net pe țară. Astfel se justifică și concurența serioasă înregistrată pentru fiecare loc de muncă apărut: dacă la Leoni­ aceasta este, în medie, de patru candidați pe loc, recrutorii Bosch au constatat că la un târg de locuri de muncă organizat în aprilie în Cluj, prin care compania doar „a vrut să facă cunoscut faptul că demarează căutările pentru aproximativ 100 de persoane pentru noua sa fabrică din Cluj“, au fost depuse peste 4.200 de CV-uri.

Partea plină a paharului

În 2007-2008 se angaja pe capete în administrația publică, bănci și construcții. În 2010-2011 angajatorii de top au venit din industrie și call-centere.­ Acum, a venit rândul marilor jucători din producția de componente auto. În toți acești ani, au existat doar două constante: companiile din retail și cele din IT, care, indiferente la mișcările din economie, au menținut un ritm stabil de recrutare, semn de sănătate a pieței muncii.

Așadar, trăgând linie, în ciuda calității precare a locurilor de muncă disponibile, a salariilor aproape inadmisibil de mici, poate e mai bine mai puțin decât deloc: în final, între martie 2012 și martie 2013 au fost încheiate 272.000 de noi contracte de muncă (și, în paralel, desființate circa 170.000), ceea ce clasează România pe poziția a treia în topul european al celor mai active state-angajator.