Concret, este vorba de un proiect de lege deja celebru, prin care, pe de o parte, guvernul interzice achiziţionarea deşeurilor metalice provenite din sectoarele de utilitate publică (energetic, telecomunicaţii, servicii de apă şi canalizare etc.), iar pe de alta, impune ca restul deșeurilor să nu poată fi comercializate decât dacă provin din gospodăria proprie (va fi interesant de văzut cum ar trebui să verifice centrele de colectare dacă bucățile de fier vechi achiziționate sunt cu adevărat originare din curtea vânzătorului). Și, poate cea mai spumoasă prevedere, impune ca plata să se facă exclusiv prin virament bancar. Cu alte cuvinte, ca persoanele care trăiesc din această activitate (majoritatea fără niciun fel de studii și adesea lipsite de un domiciliu stabil) să-și deschidă un cont bancar, să priceapă detaliile legate de dobânzile la depozite și să învețe să retragă numerar din fața ghișeului sau de la bancomate.
„Procentual, firma noastră colectează circa 85% din totalul deșeurilor feroase și neferoase de la persoane fizice“, spune Andreea Tohăneanu, director în cadrul Scrap Recycling Industry, una dintre cele 200 de companii care desfășoară operațiuni de valorificare a deșeurilor metalice, conform datelor Ministerului Economiei. Și totuși, deși ponderea de 85% este imensă și dă de înțeles, dacă procentul este valabil în cazul mai multor companii din industrie, că poate genera un faliment masiv al acestui domeniu, firmele se tem mai mult de detaliul privind plata prin virament bancar. „Firmele de fier vechi, așa cum sunt ele cunoscute publicului larg, colectează și alte produse, cum sunt hârtia, peturile sau dozele de aluminiu. Cum credeți că am putea noi să plătim oamenilor 5 kilograme de hârtie prin bancă, în condițiile în care un kilogram de hârtie este 0,2 lei?“, se întreabă Andreea Tohăneanu.
Furt de fier cu aprobare

Cealaltă prevedere „fierbinte“ a proiectului de ordonanță, interzicerea comerțului cu deșeuri provenind din sectoarele de utilitate publică, este privită cu ironie și amărăciune de oamenii din domeniu. Cu ironie, pentru că de ani buni se vorbește că statul va reglementa acest domeniu abia în momentul în care nu va mai fi nimic de furat (ținând cont că pagubele cauzate CFR de hoții de fier vechi au depășit 20 de milioane de euro doar în ultimii doi ani, se pare că limita de sus a fost atinsă). Și că, fără doar și poate, adoptarea legislației necesare a fost tergiversată de interesele diverșilor actori politici. „Echipamentele CFR, Transelectrica, cele din mine sau din combinate nu sunt furate de șuții pe care ni-i imaginăm noi, ci de oameni din interior“, spune șeful unuia dintre Remat-urile din țară, care a preferat să nu-și dezvăluie identitatea. Iar reprezentanta Scrap Recycling Industry e de aceeași părere: „în domeniul telecomunicațiilor sau în serviciile de apă nu fură cei din afară, se lucrează tot din interiorul firmelor, nu are nimeni acces acolo, iar câștigurile sunt destul de mari cât să se riște până la cel mai înalt nivel. Marfa provenită din acele furturi nu o să ajungă niciodată la un centru de fier vechi din orașe, ci direct în topitorii“.
Taxele vin, mafioții se-mbogățesc

„În genul acesta de activitate economică, dominată de activitățile ilegale, este ca în Prohibiția de la începutul secolului trecut: cu cât introduci mai multe restricții, cu atât crește piața neagră“, spune Oprea Voicu, administratorul companiei Laurex Prod, implicată în reciclarea deșeurilor metalice de aproape 20 de ani. El crede, ca mulți alți specialiști din domeniu, că reglementarea activității în acest sector s-a făcut fără cap și fără coadă.
Toți arată cu degetul spre o ordonanță din 2011, prin care valoarea deșeurilor colectate e taxată cu 19% (3% se duc spre fondul de mediu, iar 16% reprezintă un nou impozit la sursă, introdus prin actul normativ sus-menționat). Rezultatul, în cuvintele reprezentantului Laurex, este că „atunci când impozitul era de 3%, eu plăteam lunar la stat 300 de milioane vechi. În momentul de față, dau cam 3 milioane“.
Alte prevederi legislative ar fi fost mai necesare, continuă patronul Remat-uluiamintit mai sus. „Din 2011, au proliferat centrele de colectare, iar în momentul acesta există câteva mii în întreaga țară. Nu sunt înregistrate la minister și lucrează prin diverse societăți pe care astăzi le înființează,  iar mâine le desființează. Și asta pentru că nicio lege nu poate avea efecte-minune, atâta timp cât nu este corelată cu limitarea retragerilor de numerar din bănci. Cât timp aceste persoane juridice au dreptul de a retrage zeci de mii de lei într-o singură zi din bancă, iar apoi se duc și-și radiază firma, nimeni nu mai știe traseul banilor.“
El spune că „în 2011, noi strângeam 1.000 de tone/lună, iar acum abia mai reușim 100 de tone. Și nu pentru că s-ar fi prăbușit volumele, ci pentru că oamenii au preferat să se îndrepte spre aceste centre de colectare fantomă. Dacă prețul este de 10.000 de lei, eu îl impozitez cu 19%, deci omul primește 8.100 de lei. Normal că preferă să se ducă la un centru de colectare, care nu știe ce e aia fiscalizare, unde primește 9.000 de lei.“

Dintr-un total estimativ de 16 -17.000 de tone de deșeuri metalice strânse lunar în Bucuresti și Ilfov, sunt fisca­lizate de la persoane fizice doar 1.000 de tone – cantitate pe care numai firma noastră o colecta în 2010.
Gabriel Dimirule, Remat Ilfov

Te-ar putea interesa și: