Proiectul conţine precizări legate de informaţiile fiscale suplimentare ce trebuie înscrise în registrul de evidenţă fiscală, referitoare la veniturile impozabile realizate de un contribuabil, din orice sursă într-un an fiscal, precum şi la cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare. Aceste informaţii sunt necesare pentru evidenţierea şi corelarea tuturor informaţiilor fiscale şi contabile, care stau la baza întocmirii declaraţiei privind impozitul pe profit.

Alte prevederi se referă la declararea şi plata impozitului pe profit anual, în cazul persoanelor juridice străine care au obţinut, în cursul anului, venituri din proprietăţi imobiliare situate în România sau din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română, în sensul clarificării faptului că, pentru calculul impozitului pe profit anual sunt luate în calcul şi impozitele plătite/reţinute, trimestrial, pentru aceste venituri.

Proiectul aduce şi clarificări privind modul de recuperare a pierderilor fiscale, înregistrate în anul 2013, cât şi în anii anteriori, în contextul aplicării, începând cu 1 februarie 2013, a sistemului obligatoriu de impunere a veniturilor microîntreprinderilor pentru contribuabilii plătitori de impozit pe profit care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr.8/2013.

Normele prevăd includerea în categoria veniturilor impozabile din salarii a venitului reprezentând remuneraţia plătită avocatului coordonator numit/ales pentru activitatea de coordonare desfăşurată în cadrul societăţii civile profesionale de avocaţi şi societăţii profesionale cu răspundere limitată (SPRL), potrivit legii, ca venit salarial realizat în afara funcţiei de bază, precum şi indemnizaţia primită de angajaţi pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, şi orice alte sume de aceeaşi natură, pentru partea care depăşeşte 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru personalul din instituţiile publice, pentru drepturile aferente perioadei începând cu data de 1 februarie 2013.

Un alt capitol se referă la regulile aplicabile pentru impunerea veniturilor din activităţi agricole pentru care sunt stabilite norme de venit şi la includerea în categoria venituri din alte surse a veniturilor distribuite persoanelor fizice asociate în forme de proprietate asociative – persoane juridice, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, a veniturilor obţinute de cedent şi cesionar din cesionarea drepturilor de creanţe salariale din patrimoniul personal, obţinute în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Potrivit proiectului de norme, veniturile de natură salarială obţinute de persoanele fizice detaşate să desfăşoare activitate dependentă în străinătate, plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident în România sau are sediul permanent în România, se impun în România dacă există drept de impunere potrivit Convenţiei pentru evitarea dublei impuneri încheiată de România cu statul în care se desfăşoară activitatea sau dacă nu există încheiată o convenţie pentru evitarea dublei impuneri încheiată cu statul de detaşare.

Salariul plătit de angajatorul român sau de un sediu permanent din România persoanei fizice detaşate în străinătate pentru o perioadă mai scurtă decât perioada prevăzută de Convenţie este impozabil în România, în timp ce salariul plătit de angajatorul român sau de un sediu permanent din România persoanei fizice detaşate în străinătate pentru o perioadă mai mare decât perioada prevăzută de Convenţie este impozabil în statul străin.

Dacă iniţial contractul de detaşare prevede o perioadă de şedere în străinătate mai scurtă decât perioada prevăzută de Convenţie dar ulterior acesta se prelungeşte, drept de impunere asupra venitului din salarii revine statului străin în care salariatul îşi desfăşoară activitatea.

Impozitul reţinut de angajatorul român se restituie salariatului de către autoritatea fiscală prin depunerea de către contribuabil a declaraţiei privind veniturile realizate din străinătate, care reprezintă şi cerere de restituire. Dacă iniţial contractul de detaşare prevede o perioadă de şedere în străinătate mai mare decât cea prevăzută de Convenţie şi încetează detaşarea persoanei fizice înainte de expirarea perioadei prevăzută de Convenţie, drept de impunere revine României iar angajatorul are obligaţia reţinerii impozitului pe salariu. Dacă persoana fizică pentru care angajatorul a efectuat calculul impozitului nu mai are relaţii contractuale generatoare de venituri din salarii şi angajatorul nu poate să efectueze reţierea diferenţelor de impozit, atunci persoana fizică declară aceste venituri în România potrivit declaraţiei privind veniturile realizate din străinătate şi organul fiscal procedează la regularizarea impozitului pe salarii.

În condiţiile în care activitate salarială este desfăşurată de persoana fizică detaşată într-un stat cu care România nu are încheiată Convenţie pentru evitarea dublei impuneri sau persoana fizică nu este vizată de o convenţie de evitare a dublei impuneri, venitul de această natură se impune în România indiferent de perioada pentru care activitatea este desfăşurată în statul străin.

Proiectul mai vizează regimul TVA aferent bunurilor care fac obiectul contractelor de leasing reziliate, care nu mai reintră în posesia societăţilor de leasing, respectiv introducerea de prevederi referitoare la faptul că nu se ajustează TVA în cazul bunurilor nerecuperate de către societăţile de leasing, dar pentru care acestea fac dovada că au întreprins demersuri în vederea recuperării, în conformitate cu opinia Comisiei Europene.

Normele metodologice prevăd şi condiţiile în care bonurile fiscale cu valori de până la 100 euro, care îndeplinesc condiţiile pentru a fi tratate ca şi facturi simplificate, permit deducerea TVA, respectiv înscrierea codului de înregistrare în scopuri de TVA a beneficiarului cu ajutorul caselor de marcat.