Aniversarea revoltei maghiare din 23 octombrie 1956 împotriva intervenţiei militare sovietice ar fi trebuit să fie o zi a unităţii naţionale. În schimb, a devenit o oglindă a polarizării unei societăţi conduse de un premier conflictual, Viktor Orban, şi de partidul populist Fidesz, după ce zeci de mii de demonstranţi au mărşăluit întreaga zi pe străzile Budapestei. Nu cot la cot, ci încununaţi în două demonstraţii concurente.
Suporterii lui Orban s-au strâns în faţa parlamentului în număr foarte mare – cam 400.000 de oameni, potrivit cifrelor furnizate de guvern (totuşi, potrivit agenţiei publice de ştiri, MTI, în realitate ar fi fost vorba doar de 150.000). Pe fondul ovaţiilor din mulţime, premierul a tunat împotriva „capitalismului bancar“ şi a personajelor care, bine proptite la Bruxelles, pretind poporului maghiar să suporte costurile recesiunii şi ale slăbirii economiei.
Nu ne vindem ţara! Serios?
Simpatizanţii opoziţiei şi-au dat întâlnire în centrul capitalei şi, cel puţin ochiometric, au fost mai puţin numeroşi. Pentru aceştia, centrul atracţiei a fost Gordon Bajnai, care, cu această ocazie, s-a relansat pe scena politică naţională. Tehnocrat cu o imagine impecabilă, acesta a ocupat, în perioada 2009-2010, postul de prim-ministru interimar. Prezent la manifestaţie, a acuzat actualul guvern că sfărâmă coloana vertebrală a democraţiei, „oscior cu oscior“. Şi că ciopârţeşte ţara după bunul plac al clientelei sale de partid.
Discursul pătimaş al lui Viktor Orban la adresa Bruxelles-ului şi a instituţiilor financiare internaţionale prinde în continuare la o bună parte a populaţiei. Are, de asemenea, meritul de a submina popularitatea formaţiunii radical-naţionaliste Jobbik, care, surprinzător, nu a reuşit să crească în sondaje de-a lungul crizei economice care a lovit din plin Ungaria. Totuşi, jocurile pentru viitoarele alegeri, programate pentru primăvara lui 2014, se vor face la centrul eşichierului politic. Fidesz rămâne dominant în sondaje, însă, de la victoria zdrobitoare din 2010 şi până acum, a scăzut constant. Potrivit site-ului Politics.hu, Fidesz se bucură de sprijinul a 31% din cetăţeni, socialiştii, de 20%, iar Jobbik, de circa 13%.
Fidesz a venit la putere cu sprijinul oropsitei clase medii, căreia i-a promis câte-n lună şi-n stele. Reducerile de taxe aplicate în cazul familiilor cu mulţi copii au fost bine-primite, însă reformele s-au cam oprit aici. Specialiştii din sănătate şi învăţământ câştigă în continuare infim faţă de omologii lor din Vest, în timp ce preţul alimentelor şi facturile la utilităţi cresc necontenit.
Recent, premierul Orban afirma că guvernează peste „zece milioane de războinici ai libertăţii“. În viaţa de zi cu zi, lucrurile nu sunt deloc atât de dramatice. Majoritatea maghiarilor îşi amintesc entuziasmul cu care au votat în favoarea aderării la Uniunea Europeană. Acum, ar vrea ca executivul să le apere ţara, însă pe căi rezonabile. Aşa că s-au cam săturat de retorica beligerantă a lui Orban, mai ales acum, când guvernul are nevoie disperată de un acord de împrumut de 15 miliarde de euro cu UE şi FMI.
Un detaliu extrem de important: jumătate din alegători sunt atât de sătui de politica internă, încât declară că nu iau partea niciunei formaţiuni. Aşa că războiul este departe de a fi fost câştigat. În cel mai negru coşmar al lui Viktor Orban, revenirea lui Gordon Bajnai în prim-plan va duce la unificarea diverselor facţiuni din opoziţie şi va acorda din nou încredere în viitor oamenilor de afaceri şi clasei medii sus-amintite, atrăgând de partea lor „legiunile“ de alegători nehotărâţi. Premierul are toate motivele să fie îngrijorat.