O creştere extraordinară: în 2010 erau 850 mii, în 2000 doar 120 mii şi în 1990 circa 40 mii. Este vorba – potrivit clasificării realizate de United Nations Population Division – de persoane născute în România şi care trăiesc în Italia de un an sau mai mult. Statistica este relevantă, practic, din orice punct de vedere.

Din punct de vedere social, pentru că românii şi româncele sunt o prezenţă cu care italienii intră în contact tot mai des. Din punct de vedere economic, deoarece mare parte dintre ei sunt incluşi pe piaţa muncii. Din punct de vedere comercial, întrucât o comunitate de un milion de persoane începe să fie interesantă pentru cei care vor să le ofere servciii, de exemplu călătorii şi instruire, sau produse, cu tot cu publicitate. Şi din punct de vedere politic, impulsul pentru consolidarea unei relaţii între Roma şi Bucureşti este aproape obligatoriu.

Acest gen de consideraţii vor fi făcute tot mai des în următorii ani. În special, deoarece rezidenţii imigranţi totali cresc cu un ritm deloc indiferent: în 1990 erau un milion şi 430 mii, în 2000 erau două milioane şi 120 mii, în 2010 au urcat la patru milioane şi 800 de mii, iar anul trecut au ajusn la cinci milioane şi 720 mii. dar şi pentru schimbarea provenienţei tuturor acestor fluxuri migratoare, în ultimii 20 ani, foarte puternică. În 1990, imediat după căderea Zidului Berlinului şi prăbuşirea Uniunii Sovietice, comunitatea de imigranţi cea mai consistentă era cea marocană: 170 mii persoane. Urmau nemţii, circa 100.000. Toate celelalte comunităţi se numărau numai la ordinul zecilor de mii: tunisieni şi filipinezi erau 70 mii, precum francezii; egiptenii, albanezii, sârbii, senegalezii erau în jur de 40 mii; iar chinezii 30 de mii. Imigarţia era în mod decisiv puţin vizibilă şi puţin semnificativă din punct de vedere social, al afacerilor sau politicii.

În 2013, în afară de comunitatea de români, alte comunităţi de imigranţi au devenit importante ca număr. Albanezii au devenit 450 mii, marocanii 430 mii, ucrainienii 210 mii, chinezii 180 mii, moldovenii 150 mii, filipinezii 130 mii (sunt şi 230 mii nemţi, 210 mii elveţieni, 150 mii francezi, dar este o imigraţie diferită). Momentan, în Italia sunt 16 comunităţi de rezidenţi născuţi în străinătate cu mai bine de 100 mii de membri.

Cifrele şi tendinţele povestesc că aceste comunităţi sunt aici pentru a rămâne şi pentru a creşte. Pentru politică, business, mass-media, agenţii de publicitate, poate fi o oportunitate să ia aminte.

Sursa: RADOR