SE INTAMPLA ACUM!

Editoriale

Momentul adevărului pentru ANAF

Autor: capital.ro | luni, 29 februarie 2016 | 3 Comentarii

Mircea COȘEA, profesor în Economie

Episodul descinderii ANAF la sediul Antenelor a reprezentat unul dintre cele mai zbuciumate momente ale politicii şi societăţii româneşti de la venirea guvernului tehnocrat. S-au aprins vechi rivalităţi din politică şi mass media, s-au rostit cuvântări înflăcărate în Senat, l-au părăsit internauţii pe preşedintele Iohannis şi i-a prilejuit domnului Băsescu ocazia de a mai ieşi la televizor.

   Apariţia în prim planul evenimentelor a ANAF ne-a dat ocazia unei mai ample viziuni asupra activităţii sale, încercând să înţelegem dacă actuala organizare şi funcţionare a acesteia corespunde rolului pe care îl are într-o economie bazată pe democraţie economică şi liberă concurenţă . Ar fi multe lucruri de spus şi de comentat referitor la episodul evacuării Antenelor dar, din punctul meu de vedere, important este tocmai faptul că asistăm la un  moment al adevărului pentru ceea ce este şi ceea ce face ANAF-ul în România secolului XXI, ţară membră cu drepturi depline a Uniunii Europene. Subliniez contextul istoric şi geopolitic în care activează această instituţie deoarece, după părerea mea, elemente de arbitrar şi anacronism sunt evidente.

  În documentul oficial denumit ” Strategia de administrare fiscală 2012-2016” este subliniat nu numai rolul pe care ANAF îl are dar şi manierea în care îşi propune să îndeplinească acest rol. Astfel, se artată că :” Pentru a colecta mai bine, administraţia fiscală nu trebuie însă să se limiteze doar la încasarea dinamică a veniturilor. Rolul ANAF. este mai mult de atât. Veniturile mai mari trebuie colectate nu numai mai rapid, dar şi mai eficient, ceea ce înseamnă o conformare voluntară foarte bună, sprijinită pe servicii de asistenţă moderne şi de calitate, proceduri simplificate şi „prietenoase” şi un mediu de afaceri sănătos, echitabil, în care concurenţa să se desfăşoare corect. ANAF. sprijină contribuabilii pe de o parte prin prestarea de servicii moderne - asistenţă fiscală de calitate, simplificarea şi modernizarea procedurilor - iar pe de altă parte prin aplicarea unui tratament echitabil şi nediscriminatoriu, asigurând astfel asigurarea egalităţii cetăţenilor în faţa impozitului şi un mediu de afaceri sănătos.”

 Cum reuşeşte ANAF să-şi îndeplinească rolul atât de crect expus în documentul citat mai sus ?

 Pentru a răspunde , se cer raspunsuri la alte întrebări subsidiare : a. Cât şi cum colectează ? b. Este activitatea sa echitabilă şi nediscriminatorie ? c. Este un factor de stimulare sau de inhibare a procesului de creare a unui mediu de afaceri sănătos şi de concurenţă corectă ?

 a. Potrivit unui raport al Uniunii Europene din iulie 2013, decalajul de colectare în domeniul TVA la nivelul statelor membre în intervalul 2000-2011 este semnificativ, România situându-se la 42%, în timp ce media europeană este 17%. Acest lucru înseamnă că România colectează numai 58% din totalul potenţialului TVA de colectat la bugetul statului. Romania se plaseaza pe penultimul loc in Uniunea Europeana la ponderea veniturilor bugetare obtinute din taxe si contributii sociale obligatorii, cu doar 27,4% din PIB, potrivit raportului Taxation Trends in the European Union pe anul 2015, care prezinta sintetic datele comparabile pentru tarile membre dupa definitivarea PIB (ceea ce inseamna situatia pentru anul 2013 )

  Ultimul Raport al Curţii de Conturi, dat publicităţii de instituţie şi updatat la nivelul anului 2014, referitor la Instituţia Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) conţine un capitol consistent privind maniera în care Fiscul repectă prevederile legale privind formarea, evidenţierea, urmărirea şi încasarea veniturilor bugetului general consolidat, precum şi chestiunile de administrare ale acestuia.

Cel puţin din perspectiva Curţii de Conturi, lucrurile sunt relativ diferite faţă de veştile bune pe care ANAF le transmite săptămânal în materie de colectare a bugetului sau de combatere a fenomenelorinfracţionale din economie. Astfel, deşi în termeni nominali se constată că veniturile colectate de ANAF au înregistrat un trend ascendent în ultimii ani, o analiză mai atentă relevă faptul că încasările ANAF s-au situat la un nivel relativ constant în ultimii 10 ani, în jurul a 27-28% din Produsul Intern Brut (conform estimărilor privind PIB publicate de Institutul Naţional de Statistică). Din analiza comparativă a încasărilor ANAF în perioada 2004-2014 Curtea de Conturi observă că, în termeni nominali, veniturile colectate au înregistrat o evoluţie ascendentă, însă numai datorită creşterii economice: raportat la PIB, rata de colectare a rămas neschimbată.

 Modul în care şi-a desfăşurat activitatea ANAF în perioada guvernării Ponta, considerată a fi pozitivă, relevă elemente de arbitrar şi neprofesionalism, comparabile cu declanşarea unui adevărat război împotriva contribuabililor mici şi mijlocii. ANAF transmite lunar statistici optimiste în privinţa sumelor colectate la bugetul statului dar se omite faptul că numărul de acţiuni în instanţe deschis de contrinuabili împotriva deciziilor de impunere se dublează de la an la an începând cu 2012.Casele de avocatură şi consultanţă raporteaza rate mari de succes împotriva ANAF, rezultat al modului în care Fiscul interpretează eronat legea.
Acest indicator poate constitui un avertisment deoarece arată că performanţa ANAF nu se bazează neapărat pe anihilarea marilor reţele de evaziune sau pe aducerea la suprafaţă a economiei negre ci pe radicalizarea actelor de control efectuate în economia la vedere ceea ce conduce la restituirea de către Stat a banilor pe care ANAF îi raportează şi pe care apoi îi pierde în instanţă. .Un argument în sustinerea acestei realitati il constituie inclusiv campania agresiva din perioada guvernarii Ponta derulata de ANAF impotriva profesiilor liberale şi de reconsiderare a veniturilor realizate din activităţi independente.

 

Practica blocării conturilor fără nici o strategie de negociere şi de reeşalonare a datoriei a dus şi ea la intrarea în faliment a cca. 300.000 de IMM-uri ( Vezi rapoartele Asociaţiilor de profil).

b. Nu mai este un secret faptul că, indiferent de culoarea guvernării, ANAF a apărut a fi o armă îndreptată, în funcţie de interesul economic de grup sau electoral, împotriva adversarilior politici sau a unor eventuali concurenţi al clientelismului politic în lupta de acaparare a banilor publici. Politizat fără limită, ANAF s-a remarcat şi prin implicarea unor conducători ai ei în acţiuni de corupţie cu consecinţe penale. Drept urmare, este dificil de afirmat că ANAF ar avea o activitate echitabilă şi nediscriminatorie. În primul rând, din acest punct de vedere se renarcă faptul că ANAF nu are o politică de prioritizare a executării silite în funcţie de micii şi marii contribuabili. Analizele ( vezi Curs de Guvernare) au arătat că există presiune pe micii contribuabili, deşi marii debitori sunt marii contribuabili: 76% din datoriile recuperabile sunt la 2,7% din contribuabili. Cea mai mare parte a arieratelor înregistrate la ANAF aparţine unui număr restrâns de contribuabili. Astfel, doar 2,7% din totalul debitorilor înregistraţi la 31.12.2014 (aproximativ 11.300 de contribuabili) cumulează datorii de circa 12,9 miliarde de lei, adică 75,7% din totalul arieratelor recuperabile de la persoanele juridice din evidenţele ANAF. Contribuabilii cu datorii mici (până în 15 mii lei), deşi reprezintă marea masă a contribuabililor (aproximativ 80% din totalul debitorilor cu arierate recuperabile), cumulează doar 5,5% din totalul arieratelor.Din aceleaşi analize rezultă că ANAF practică o politică discriminatorie şi faţă de capitalul naţional în relaţie cu societăţile multinaţionale. Statistica din acest punct de vedere este edificatoare : 86 dintre societăţile analizate (primii 100 de contribuabili) fac parte din grupuri multinaţionale, restul de 14 societăţi fiind deţinute de statul român, din cei 100 de contribuabili analizaţi, au fost efectuate, pe parcursul ultimilor cinci ani, inspecţii fiscale care au vizat impozitul pe profit la un număr de 43 de contribuabili,din cele 43 de inspecţii fiscale efectuate la contribuabili-persoane afiliate, s-a solicitat întocmirea şi prezentarea dosarului preţurilor de transfer doar pentru un număr de 3 contribuabili, la care nu au fost stabilite sume suplimentare. Este evident un interes redus manifestat de ANAF în controlul fiscal al preţurilor de transfer în ultimii ani, deşi impactul în economia sumelor încasate la bugetul de stat din impozitul pe profit suplimentar determinat de impozitarea profiturilor companiilor multinaţionale ar fi semnificativ, conform raportulului Curţii de Conturi.

c. În acest moment precis al situaţiei politice şi economice din România, ANAF este mai mult un factor de inhibare decât de stimulare a procesului de creare a unui mediu economic sănătos. Desigur, cele artate mai sus au darul, prin ele însele, să argumenteze acest lucru, dar mă voi referi la un aspect mai special, specific acestei perioade. Este vorba despre tandemul DNA-ANAF în procesul de recuperare a prejudiciilor. Activitatea DNA este doar prima verigă  a unui lanţ de măsuri care ar trebui să înceapă cu anchetarea şi pedepsirea vinovaţilor dar care trebuie continuat cu măsuri de natură legală menite  să recupereze prejudiciile, să împiedice reapariţia corupţie şi să contracareze efectelor perverse pe care activitatea DNA le poate avea

 Grav este faptul că prin activitatea DNA au apărut efecte perverse activităţii anticorupţie, adică în loc să asistăm la o eficientizare observăm o blocare a mediului economic. Procesul decizional în zona investiţiilor s-a blocat, anchetările şi arestările unor patroni invinuiţi de corupţie au dus la încetinirea sau chiar încetarea activităţii în întreprinderile lor cu consecinţe serioase asupra pierderii de locuri de muncă , s-au pierdut contracte de export şi s-au irosit oportunităţi de atragere şi folosire a fondurilor europene. ANAF are din acest punct de vedere un rol important, contrabalansând aceste efecte perverse cu efectele pozitive ale recuperării  (executare silită). Problema care apare este însă complicată şi discutabilă, aceea a conexiunii evaluării prejudiciului de căre procurori cu cea a recuperării practice a acestuia e către ANAF. Este , de fapt, problema obţinerii de către ANAF prin valorificarea activelor a unei sume cel puţin egale cu cea calculată de către DNA ca fiind prejudiciu. Apar cazuri ( vezi ICA) când DNA  doreşte nu numai recuperarea activelor dar şi ceea ce am putea numi uzufructul utilizării acestora de la data privatizării până la data trimiterii îm judecată. Acest fapt reiese cu claritate din rechizitoriu unde se spune că cea mai mare parte a prejudiciului apare din „folosul de care a fost lipsit partea civilă – în condiţiile în care, prin dobândirea titlurilor de participare de către terţe persoane fizice sau juridice de bună credinţă, reparaţia în natură nu mai este posibilă.”

Este principiul calculării prejudiciului la valoarea de piaţă a activelor privatizate şi nu la valoarea de inventar la care se prsupune că s-a realizat privatizarea. Principiul este indiscutabil corect dacă se aplică în momentul iniţial al privatizării deoarece privatizarea la valoarea de inventar ( mult utilizată cu intenţie frauduloasă) nu are în vedere potenţialul de valorificare prin business a activelor ci a valorificării lor prin dezmembrare ca materii şi materiale ( vânzarea lor ca fier vechi).

 Problema care se pune este aceea a modului cum se poate aplica în acest moment principiul valorii de piaţă în calcularea prejudiciului, datorită faptului că dinamica valorii pachetului de acţiuni , la care face referire procurorul, nu are legătură cu ilegalitatea actului de privatizare ci cu dinamica şi caracteristicile mediului economic şi de business de la perioada privatizării până la cea a trimiterii în judecată.

  Poate fi imputată acestora valoarea de piaţă a activelor la o dată ulterioară privatizării ? Dar dacă valoarea de piaţă ar fi fost chiar inferioară, la această dată ulterioară ,valorii de inventar ca urmare a crizei , degradării mediului de business sau chiar incompetenţei cumpărătorului ? Oare într-un caz în care o entitate

este lipsită de folosirea acţiunilor,aceasta nu ar trebui să facă dovada că avea posibilitatea conceptuală şi practică ( prin existenţa unui plan de afaceri sau unei strategii) să ridice valoarea de piaţă a acţiunilor cel puţin la fel de mult ca cea obţinută de privatizator ? Este o problemă de hazard moral greu de tranşat fără analiza tuturor consecinţelor posibile.

  În acelaşi timp este şi o problemă reală pentru ANAF dacă într-adevăr doreşte ca rolul său să fie cel menţionat în ”Strategia de administrare fiscală”, adică să imprime actului fiscal nu numai rapiditate dar şi eficienţă.

SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.
Capital - Comenteaza
Capital - Twitter
Capital - Google+
Transforma in PDF
Printeaza

EVZ

Economica.net

Ziare.com

AutoBild

Unica

Adevarul

Click

DZ

Animal Zoo

EVZ Monden

Capital - Articole similare

Editoriale

28 iunie 2016

Uniunea Europeană după Brexit

Editoriale

27 iunie 2016

Economia fotbalului la Euro

SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul Capital.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.