În partea noastră de lume când vorbești despre Martini te gândești la băutura aceea dulce-amăruie pe care părinții noștri o serveau înainte de masă cu două-trei cuburi de gheață și o felie de lămâie. Martini este vermutul cu „V“ mare și notorietatea brandului său este pe măsura celor 200 de ani de existență. Pentru americani, însă, Martini este, de fapt, numele unuia dintre cele mai cunoscute cocktailuri create vreodată.

Dealtfel, dacă vei căuta acest nume pe internet, vei descoperi că această reţetă este pe locul doi în topul rezultatelor. „Un cocktail făcut din gin și vermut, garnisit cu o măslină sau/și cu o coajă de lămâie“. Și de aici o serie întreagă de istorii, detalii tehnice și referințe culturale care se referă toate la cocktailul cu „C“ mare, pentru care lumea a inventat și un pahar special, numit generic fie „pahar de cocktail“, fie „pahar pentru martini“.  Motivele adorației pentru această rețetă sunt legendele care circulă pe seama ei și industria filmului care abundă de secvențe devenite între timp clișee.

Un cocktail girat de personaje iconice

Este „un clasic“, cum obișnuiesc să spună americanii, și, în secolul trecut, a fost girat de personaje devenite între timp iconice pentru cultura americană, precum Hemingway, Somerset Maugham, Noel Coward sau F. Scott Fitzgerald. Poeta Dorothy Parker a pus pasiunea ei pentru Martini în câteva versuri: „Îmi place să beau un martini/ Două cel mult/ După trei sunt sub masă/ După patru, sub gazdă!“ Iar despre Churchill se spunea, mai în glumă mai în serios, că obișnuia să-și prepare martini foarte „sec“, punând gin în pahar și aruncând doar o privire la sticla de vermut din capătul celălalt al camerei.

Știm toţi licoarea aceea translucidă servită într-un pahar conic cu picior, foarte delicat, în care plutește invariabil o măslină. Și printre amintiri sigur vom regăsi, rapid, măcar o imagine din filmele cu James Bond în care spionul menționează de fiecare dată: „shaken, not stirred“ (însemnând „amestecat în shaker, nu cu lingurița“). Însă, eroul cărților lui Ian Fleming preferă, de fapt, votca martini, un amănunt care este trecut deseori cu vederea. Și ca să fim exacți până la capăt, rețeta lui de suflet, pe care Fleming o pomenește în volumul „Casino Royale“, este și cu gin și cu votcă: „trei măsuri de gin Gordon’s, una de votcă și o jumătate de măsură de Kina Lillet (un aperitiv franțuzesc).“

Cum se prepară?

Întâlnirea dintre ingrediente în rețeta de martini se produce într-o proporție care diferă după gust. Teoretic amesteci o parte de vermut cu două de gin și cu multă gheață. Unii preferă doar să ungă paharul cu vermut, iar alții preferă dry martini în locul vermutului obișnuit, mai dulceag. De asemenea, modul de preparare nu este întotdeauna același. Unii îl vor amestecat în pahar laolaltă cu cuburile de gheață, iar alții, după metoda consacrată de Bond, și-l doresc preparat în shaker și strecurat în paharul de cocktail.

Ceea ce contează cu adevărat este ca această băutură să fie foarte rece. De aceea trebuie să ții paharele o jumătate de oră în congelator. Eu prefer acest cocktail mai sec şi, de aceea, ung paharul cu vermut și-l scurg, apoi, în shakerul plin pe jumătate cu gheață, laolaltă cu ginul sau cu votca. Amestec shakerul până simt că s-a răcit foarte bine, strecor băutura în pahar și mai adaug un strop de vermut ca să-i simt savoarea de la prima înghițitură. La final, iau o bucată de coajă de lămâie pe care o îndoi până crapă puțin și o las să cadă în pahar.

Vinuri bune și băuturi fine, sfaturi utile și rețete de cocktailuri puteți găsi pe www.theliquorstore.ro. Căutați-ne și pe pagina noastră de facebook: theliquorstore.