"Am desemnat compania care va reprezenta interesele statului român în acest aranjament financiar (Societatea de Administrare a Participaţiilor în Energie – n.r.), dar este un proces complicat din punct de vedere tehnic, care va trebui să scoată la final un acord al acţionarilor. Ca de fiecare dată, în astfel de situaţii complicate, ne asumăm un termen, dar nu ţine numai de noi. Fără discuţie, se vor lua toate măsurile ca să fie protejate interesele statului român şi, dacă este nevoie de prelungiri, se vor face toate prelungirile. Nu este prima dată când se întâmplă acest lucru. Vorbim de discuţii extrem de complexe şi de o istorie destul de complicată. Cât priveşte Ministerul Energiei, pentru noi lucrurile sunt destul de clare. Ei sunt un investitor important în România şi vor continua să fie", a spus ministrul, prezent la un forum pe teme economice. 

El a fost întrebat de ce negocierile durează atât de mult, din moment ce toate lucrurile sunt clare. 

"Până la începutul acestui an, negocierile care trebuiau să decurgă ca urmare a acestui memorandum nu au fost demarate. Noi suntem cei care le-au demarat şi sigur că nu se poate aştepta nimeni ca un proces de o asemenea amploare să se încheie în două sau trei luni, după o perioadă lungă în care nu s-a întâmplat nimic", a răspuns Grigorescu. 

Pe de altă parte, companie spune că Statul si-a recuperat integral sumele transformate in obligatiuni la momentul 2003.

Datoriile fiscale depasite la scadenta ale RRC la 30.09.2003 au fost reglementate prin OUG 118/2003, aprobata si modificata prin Legea 89/2005, fiind rambursate prin emiterea a 22.8 milioane de obligatiuni convertibile, cu scadenta la 7 ani, subscrise de Ministerul Finantelor Publice.

Imediat dupa privatizare, in perioada 2001-2003, intr-un context international al pietei extrem de defavorabil rafinariilor si unul local al unei piete interne unde preturile erau neliberalizate din motive sociale, RRC era la limita supravietuirii, neputand respecta reesalonarile.

In acest context, OUG 118/2003 nu a facut decat sa inchida o problema nerezolvata la privatizarea RRC,  ca si in cazul altor privatizari. Deosebirea este ca obligatiunile insemnau un transfer de valoare catre MFP pe cand in celelalte cazuri, statul nu primea nimic in schimb.

Implementarea prevederilor OUG 118/2003 s-a materializat in:

  • 250 milioane USD – dobanzi platite la obligatiuni pe parcursul celor 7 ani;
  • 71 milioane USD – rascumpararea unui numar de obligatiuni in 2010;
  • 200 milioane USD – pretul pachetului de 26.7% actiuni RRC pe care KMGI s-a angajat prin Memorandum sa-l plateasca in procesul de privatizare pe care trebuie sa-l initieze Statul roman si il tot amana;
  • 130 milioane USD – valoarea estimata pro-rata a pachetului residual de 18% detinut de Stat la RRC (dupa discountul de pachet minoritar).

Ajugem la un total de 650 milioane USD, valoare reala care constituie beneficiile aduse de OUG 118.

Cum sumele reglementate prin OUG 118/2003 reprezentau aproximativ 665 milioane USD, esentialmente, Statul si-a recuperat integral sumele transformate in obligatiuni la momentul 2003, confirmandu-se astfel analiza Consiliului Concurentei din Decizia 135/2005.

Mai mult, la cele de mai sus se adauga:

  • Impozitele si taxele platite de RRC din 2003 pana azi – peste 14,5 miliarde USD;
  • Pastrarea locurilor de munca – peste 15.000 locuri de munca sutinute de operatiunile RRC ;
  • Beneficiile din viitorul Fond de Investitii Romano-Kazakh, prevazut a avea un capital propriu de 150 milioane USD, la care Statul primeste gratuit o participatie de 20%.

Cronologia evenimentelor

 

  • Ianuarie 2010: KMGI informeaza MFP cu privire la intentiile sale, bazate pe lege, cu aproape un an inainte;
  • Ianuarie-septembrie 2010: MFP ramane inflexibil pe pozitia sa;
  • 10 Septembrie 2010: ANAF instituie sechestrul pe activele RRC in august 2010, inainte chiar de conversia din 30.09.2010;
  • Octombrie 2010: MFP ataca in instanta conversia si hotararile AGEA ale RRC;
  • 10 Decembrie 2010 si 7 iunie 2011: Prin doua decizii, Tribunalul Constanta confirma inregistrarea actiunilor emise in favoarea MFP, care detine astfel 44.6% din capitalul RRC;
  • Noiembrie 2010: ANAF instituie titlu executoriu asupra RRC, blocat in instanta de RRC;
  • 2010-2011: MFP si KMGI poarta discutii pentru gasirea unei solutii, MFP insista pentru rambrusarea obligatiunilor in cash la valoarea nominala;
  • 2010-2012: KMGI si RRC continua programul de investitii in rafinarie, in ciuda situatiei juridice incerte;
  • Iunie 2011: moment de cotitura – Tribunalul Constanta respinge integral contestatiile MFP impotriva conversiei;
  • 2011-2013: repetate sesiuni de discutii intre KMGI si MFP;
  • 2011-2013: MFP suspenda actiunea in justitie in repetate randuri;
  • Februarie 2013: accord in privinta solutionarii amiabile a disputei, concretizat prin Memorandumul din15.02.2013.

 

Ce trebuie reţinut despre Memorandum

 

  • Dupa declararea recursului in august 2011, MFP a cerut repetate amanari, in contextul discutiilor purtate intre reprezenantii guvernului si KMGI.
  • In acest timp, in conditiile deciziei Tribunalului Constanta care constata in mod clar legalitatea demersului KMGI si cu riscul unei decizii in apel care ar fi confirmat-o, demersurile Guvernului de a gasi o solutie negociata erau in mod evident cea mai buna cale de urmat.
  • Partile trebuia sa ajunga la o solutie pana pe 18.02.2013, cand Curtea de Apel Constanta trebuia fie sa inceapa judecarea pe fond a litigiului sau sa constate perimarea acestuia.
  • In contextul descris mai sus, KMGI s-a angajat sa participle in procesul de vanzare a 26.7% din actiunile RRC cu 200 milioane USD. Ca atare, Guvernul are asigurarea ca va primi minim 200 milioane USD pe acest pachet de actiuni.
  • Astfel, Guvernul nu a pierdut 400 milioane USD, ci a primit asigurarea ca va incasa 200 milioane USD.

Azamat Zhangulov, Vice-Preşedinte KazMunayGas International: "Toate investiţiile KMGI în România au fost realizate conform legii"

"Toate investiţiile KMGI în România, de la intrarea noastră pe piaţă, în urmă cu aproape 10 ani, au fost realizate conform legii. Ceea ce se investighează în acest caz nu are nicio legătură cu noi şi se referă la perioada dinaintea investiţiei noastre. Dar ne creează dificultăţi, limitându-ne oportunităţile de afaceri în România şi posibilitatea de a aloca mai mult unor proiecte naţionale şi comunitare. Trebuie să ne punem întrebarea dacă guvernul român ne vrea ca investitor sau pur şi simplu nu suntem bineveniţi, iar aceasta este o mişcare în direcţia exproprierii şi a de-privatizării activelor. Acest lucru ar fi surprinzător, având în vedere că am investit mai mult de două miliarde de dolari din 2007, fără a include aici achiziţia, iar activităţile noastre sunt responsabile de mii de locuri de muncă bine plătite, contribuind la cifrele de creştere foarte bune ale României. KMG International este parte a comunităţii naţionale române de zece ani", a spus Azamat Zhangulov, Vice-Preşedinte KazMunayGas International, într-un interviu acordat EU Today.