Cu câteva luni în urmă, banca centrală a ieșit public și a avertizat că o relaxare fiscală ar provoca o supraîncălzire a economie.În susținerea acestei opinii, banca centrală a prezentat propriile estimări pentru evoluția inflației în următorii 2 ani. După o perioadă de aproape doi de deflație urmate de o rată a inflației foarte aproape de zero, BNR estima o creștere bruscă a ratei de inflație, până la 2,9%, în 2017. Astfel, banca centrală arată că șocul (pozitiv) fiscal ar împinge economia peste potențial ceea ce ar duce la o repetare a istoriei din perioadă 2006-2009.
Am explicat de ce o bancă centrală independentă nu ar permite acest lucru. Am explicat de ce este greșit să luăm decizii pe bază unui PIB potențial. Am arătat că nici piaţa nu vede supraîncălzirea despre care vorbește BNR.
A trecut o lună de la estimările BNR și banca centrală dă semne că își schimbă opinia. Domnul viceguvernator Bogdan Olteanu ne spune că “ Inflația va rămane sub 2% pană la sfârșitul anului 2017” . O informație ignorată dar cu implicații majore pentru politica economică.
În estimarea pe care o face domnul viceguveranor (nu știu dacă BNR și-o asumă) inflația ar rămâne sub țintă pentru o perioadă de aproape 5 ani. Deja știm că în august deflația a fost mai mare decât o estima BNR. Astfel, este posibil ca perioada de deflație să continue până în 2017. În aceste condiții este greu de crezut că nu o să fie influențat comportamentul actorilor din economie (al meu și al dumneavaostră, al companiilor). și aici este marea problemă. BNR poate să ignore șocul inițial și să spună că este tranzitoriu (nu afectează comportamentul în economie) dar nu poate ignora o perioadă cu inflație sub țintă de 5 ani din care 2 ani de deflație. Ce șoc tranzitoriu/temporar ține 5 ani?
Este timpul ca BNR să se uite la alte cauze ale inflației sub țintă. O cauză pentru inflația scăzută din prezent o reprezintă politica monetară prea restrictivă pentru condițiile economice din anii precedenți. Iar evoluția inflației peste 2 ani este influențată de politică monetară de acum. Numai că în aceata perioadă bancă centrală a strâns iar șurubul (aici am descris situația actuală). De aceea scenariul domnului viceguvernator mi se pare mai aproape de realitate în comparație cu estimările BNR din august.
Banca centrală nu poate să spună că a fost luată prin surprindere. În octombrie anul trecut atrăgeam atenția băncii centrale că s-ar putea să fie nevoie să tăie dobânzile foarte aproape de zero pentru a readuce inflația la țintă în orizontul de politca monetară (2 ani). Evoluția recentă a inflației, informațiile oferite de piață și, acum, estimările din banca centrală arată că este nevoie în continuare de relaxarea politicii monetare. Această relaxare poate să fie făcută prin reducerea dobânzilor. Deşi dobânzile din piață sunt aproape de zero pe termen scurt s-ar putea să ajute la scăderea dobânzilor pe termen lung. Banca centrală ar putea să reducă în continurare rata rezervelor minime obligatorii și, nu în ultimul rând, să lase cursul liber. Poate chiar să și încurajeze verbal deprecierea monedei naționale.
Întrebarea pe care trebuie să și-o pună BNR săptămâna viitoare este când va reveni inflația la ținta de 2,5%-obiectivul fundamental și unic al BNR. Perioade lungi în care inflația rămâne sub țintă și mai ales în teritoriul negativ afectează credibilitatea băncii centrale. Este un cost pe care BNR și noi nu ni-l permitem. În continuare, estimez că banca centrală va trebui să scadă dobânzile, să reducă RMO și să lase cursul valutar liber dacă vrea ca inflația să revină la țintă în orizontul de politică monetară. Orice amânare în a aduce inflația la țintă afectează ce a mai rămas din credibilitatea BNR, după avertizările greșite, voit sau nu, despre iminentă supraîncălzire a economiei.
Articolul a fost preluat de pe blogul autorului
