SE INTAMPLA ACUM!

Banci

În apărarea rolului preţurilor. Explicaţii pentru economistul Mugur Isărescu

Autor: Florin Cîţu | luni, 18 august 2014 | 37 Comentarii

Sunt surprinzătoare tendinţele intervenţioniste ale unor economişti educaţi şi cu experienţă în câmpul muncii înainte de 1989. Aceştia ar fi trebuit să ştie cel mai bine că un control al preţurilor duce la penurie şi la apariţia unei pieţe „la negru“. Și mai surprinzător e faptul că aceştia sunt economişti care, după 1989, au acceptat provocarea de a introduce o economie de piaţă în România.

În ultimii 25 de ani, am înţeles că unele reflexe dobândite în perioada comunistă nu o să dispară niciodată, deşi discursul public încearcă să le mascheze.

Pieţele au un singur mod de a comunica: preţurile. Într-o economie de piaţă, preţurile transmit informaţii producătorilor despre cererea din partea consumatorilor şi, astfel, resursele sunt alocate în aşa fel încât să-i satisfacă atât pe consumatori, cât şi pe investitori. Într-o piaţă liberă, preţurile sunt rezultatul tranzacţiilor voluntare şi nu al unor decizii arbitrare luate de funcţionari publici. Cu cât este mai liberă piaţa, o prezenţă cât mai mică a statului în relaţia consumator-producător, cu atât preţurile reprezintă mai bine comportamentul consumatorilor. În general, competiţia pe o piaţă liberă duce la preţuri mai mici şi la o calitate a produselor mai bună.

Nu este vorba doar de teorie. Pentru români, există o realitate care a demonstrat că preţurile determinate arbitrar de funcţionarii statului alocă ineficient resursele în economie. De aceea, sunt foarte surprins că economistul Mugur Isărescu spune că şi-a schimbat opinia tocmai când a avut şansa să acţioneze într-o economie în care o mare parte din preţuri sunt determinate de preţuri. Domnia sa susţine aproape în fiecare intervenţie publică rolul băncii centrale de a determina direct cursul valutar pe lângă influenţa indirectă pe care o are fiecare decizie de politică monetară. Cursul valutar reprezintă tot un preţ şi este modul prin care comunică piaţa valutară. De fiecare dată când economistul aflat în funcţia de guvernator, Mugur Isărescu, vorbeşte despre beneficiile intervenţiilor directe pe piaţa valutară, îmi aduc aminte de ce spunea Milton Friedman despre rolul politicii monetare: „... politica monetară poate face ca banii să nu fie o sursă majoră de volatilitate în economie.“ Iar intervenţiile în piaţa valutară tocmai asta fac: introduc volatilitatea în alte părţi ale economiei.

Iluzia profitabilităţii şi riscurile ei

Cum acţionează interevenţiile băncii centrale? Intervenţiile pentru deprecierea cursului valutar, de exemplu, adică subminarea valorii leului relativ la alte valute, oferă un venit nominal puţin mai mare pentru exportatori, deoarece pentru fiecare euro vândut se încasează mai mulţi lei. Altfel, o firmă care exportă şi are costuri în lei devine mai profitabilă dacă îşi menţine costurile neschimbate, chair dacă nu vinde mai mult sau chiar dacă nu este mai productivă. Dar, totul este o iluzie. Mai mult, această iluzie nu este inofensivă. Veniturile mai mari din deprecierea artificială a cursului de schimb duc la o cerere mai mare pentru resurse în acest sector, deşi, în realitate, nu este nevoie de ele, iar pentru societate ar fi mai eficient să fie folosite în alte sectoare. În acelaşi timp, un curs de schimb apreciat oferă produse de import mai ieftine, reduce inflaţia, creşte puterea de cumpărare. Este adevărat că pentru firmele de export înseamnă venituri mai mici. Și, probabil, este adevărat ce spune economistul Isărescu că există un impact asimetric asupra preţurilor din mişcările de curs valutar: o apreciere de curs se transmite mai puţin în preţuri decât o depreciere. Acest efect depinde atât de cum este construit IPC (câte bunuri de import fac parte din IPC), cât şi de experienţa prin care au trecut cetăţenii României, în ultimii 25 de ani: BNR a preferat o depreciere continuă şi controlată a cursului de schimb pentru a susţine o politică fiscală arbitrară şi a creşte competitivitatea produselor româneşti pe pieţele externe. Totuşi, datele arată cu totul altceva. Preţurile au scăzut în 2005-2006, când leul se aprecia puternic de la o dinamică anuală de 10%, la 5%. Mai mult, au scăzut preţurile produselor alimentare (producţie internă, dar şi competiţie internaţională) şi nealimentare (importuri). În schimb, preţurile pentru servicii au crescut în special din cauza unei pieţe interne necompetitive şi suprareglementate.

Eroarea leului puternic care ar putea închide fabrici

Economistul Isărescu ne induce în eroare, totuşi, când spune că un leu mai puternic ar putea să închidă o fabrică. Pentru economie şi, din punctul de vedere al BNR, unde economistul Isărescu are funcţia de guvernator, contează efectul net asupra economiei, şi nu efectul asupra unui sector. Atât aprecierea, cât şi deprecierea valutei naţionale, înseamnă atât efecte pozitive, cât şi efecte negative, dar pentru economie contează care dintre ele domină. Ce spune BNR despre rolul cursului de schimb: „Cursul de schimb influenţează preţul relativ al bunurilor interne, faţă de cel al bunurilor tranzacţionate pe pieţele externe. Un exportator va câştiga mai mult dacă preţul obţinut în valută din vânzarea bunurilor sale pe pieţele externe este transformat în lei la un curs de schimb mai ridicat (moneda naţională este mai depreciată). Pe de altă parte, un importator va câştiga mai mult dacă bunurile vândute pe piaţa internă sunt achiziţionate în valută la un cost mai mic exprimat în lei, echivalent al unei monede naţionale mai apreciate. Cursul de schimb transmite astfel (prin intermediul canalului exporturilor nete, sau canalului indirect al cursului de schimb), cu un anumit decalaj în timp, impulsurile iniţiale ale ratei dobânzii de politică monetară asupra activităţii economice (sintetizată prin deviaţia PIB real).“

Cost transferat părţii din economie ignorate de politica monetară

Banca centrală trebuie să implementeze politica monetară pentru toată economia. Ce contează este efectul asupra economiei totale şi bunăstarea generală. Astfel, efectul cursului de schimb trebuie analizat prin prisma întregii economii şi nu numai, prin ce observăm într-un anumit sector. Când economistul Isărescu se arată îngrijorat de efectele aprecierii, implicit spune că implementează politica monetară doar pentru o parte din economie, iar COSTUL este transferat părţii din economie ignorată de politica monetară.

Ca să fie foarte clar, economistul Isărescu se referea la deciziile de politică monetară care, prin intervenţii directe asupra pieţei valutare, într-un mod arbitrar decid până unde se poate aprecia sau deprecia moneda naţională. Dar, cursul valutar este deja influenţat indirect de deciziile de politică monetară asupra dobânzii-cheie. De exemplu, o dobânda mai mare, care ar trebui să reducă dinamica preţurilor peste o anumită perioadă, duce la o apreciere a cursului de schimb DACĂ dobânzile interne sunt mai mari decât cele din alte ţări, pentru că aşa sunt atrase capitalurile străine. În acest caz, evoluţia ratei de schimb chiar amplifică efectul deciziei de politică monetară şi face ca dinamica preţurilor să scadă mai repede.

Intervenţii cu efecte colaterale

Din păcate, ce nu spune economistul Isărescu este că intervenţiile directe au efecte colaterale, foarte greu de anticipat şi pe termen lung în economie. Din poziţia de guvernator, nu influenţează cursul valutar doar prin puterea minţii. Pentru a aprecia rata de schimb (a o aduce la o valoare mai depărtată decât cea pe care o vede piaţa, dar mai apropiată de viziunea economistului guvernator Isărescu), BNR trebuie să reducă cantitatea de lei din piaţă (BNR nu decide dobânda, ci cantitatea de bani). Acest lucru duce la o creştere a dobânzilor, în primul rând, în piaţa interbancară şi, mai apoi, prin intermediul băncilor, şi în restul economiei. Unele companii îşi permit noile preţuri (dobânzi), altele nu. Cele care nu-şi permit pot să devină mai productive, să găsească alte forme de finanţare mai ieftine, să transfere costul către clienţi prin preţuri, dacă cererea este inelastică, sau să-şi închidă porţile. Numai că, în acest caz, nu vorbim doar de companiile care acţionează pe piaţa de comerţ extern, ci vorbim de toată economia. O apreciere sau depreciere influenţează economia prin intermediul sectorului exporturi SAU importuri. O apreciere sau depreciere de pe urma intervenţiei băncii centrale influenţează economia prin canalul ratei de schimb, dar şi prin cel al dobânzilor. Efectele fiind mult mai dure.

Cel mai simplu este să ne uităm la efectele aprecierii leului în perioada 2005-2007 versus efectele aprecierii lerului în perioada octombrie 2008. Aprecierea leului din perioada 2005-2007 acţiona ca o frână naturală pentru o economie care funcţiona la capacitate maximă, reducea preţurile şi scădea costul cu datoria externă. În schimb, aprecierea impusă de BNR în numele „stabilităţii“, în octombrie 2008, de exemplu, a dus la cea mai gravă criză economică de după 1989 şi a închis cele mai multe fabrici.

Morfina intervenţiilor în piaţă

Dar, efectele intervenţiilor nu se opresc aici. „Stabilitatea“ artificial impusă şi susţinută public de economistul Isărescu din funcţia de guvernator are efecte dramatice pe termen lung: elimină percepţia de risc din mintea populaţiei. Deciziile de investiţii şi economisire din economie nu mai ţin cont de riscul valutar real, pentru că există o bancă centrală care întotdeauna va rezolva această problemă.

Revenind la tema acestei opinii, rolul preţurilor este acela de a semnala ce se întâmplă cu anumite produse pe anumite pieţe. Intervenţiile arbitrare, chiar şi în numele „stabilităţii“, distorsionează această informaţie, dar, şi mai grav, distorsionează alocarea de resurse din economie. Intervenţiile statului în pieţe, nu doar cea valutară, au efectul morfinei pentru un corp unde toate oasele sunt rupte. Dispare durerea, dar corpul nu se vindecă. În plus, dacă cineva încearcă să ne spună că totul este ok şi putem să alergăm, o vom face pentru că nu simţim nicio durere. Dar, asta nu înseamnă că nu ne vom accidenta şi mai rău.

 

SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.
Capital - Comenteaza
Capital - Twitter
Capital - Google+
Transforma in PDF
Printeaza

EVZ

Economica.net

Ziare.com

AutoBild

Unica

Adevarul

Click

DZ

Animal Zoo

EVZ Monden

Capital - Articole similare

SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul Capital.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.