În ultimii cinci ani care au trecut de la prăbuşirea pieţei din 2009, preţul mediu anual a suferit o modificare de -3,8% pe an.
Deşi evoluţia faţă de aceeaşi perioadă a anului 2013 a înregistrat o tendinţă descendentă, indicele pentru Bucureşti a crescut cu 1,8% în trimestrul al doilea din acest an, cu o rată de creştere de 1,9% pe segmentul Bucureşti Periferie şi o scădere de 1,2% în Bucureşti Centru. În perioada relativ stabilă din ultimii ani, indicele capitalei a alunecat atingând o medie de -3,5% pe an. În pofida unei corecţii trimestriale negative, preţurile din Judeţul Ilfov s-au stabilizat în ultimul an, de o manieră similară cu ultimii 5 ani, depăşind ca performanţă principalele zone urbane ale capitalei.
Toate cele opt diviziuni regionale ale României au înregistrat o modificare negativă în trimestrul al doilea, de la an la an. Diviziunea Dunare şi Marea Neagră se află în topul performanţei, cu -0,9%, urmată de Diviziunile Bucureşti + Ilfov şi Vest cu -1,1%, iar cele mai mari scăderi de preţ de la an la an s-au înregistrat în Sud şi în Centru, indicând faptul că modificările preţului imobiliar la nivelul diviziunilor regionale prezintă o mică variaţie în jurul indicelui mediu naţional. Începând din vara anului 2009, Moldova a menţinut cea mai mică rată de scădere a preţului mediu anual calculat pe o perioadă de 5 ani, de -1,7%, urmată de Sud cu -2,9%, în vreme ce ratele celorlalte diviziuni regionale s-au situat în jurul mediei naţionale de -3,8%.
O variaţie stabilă şi limitată se aplică şi indicilor corespunzători marilor oraşe din România, cu cele mai largi variaţii pe termen scurt, interpretabile ca şi corecţii ale fluctuaţiilor temporare, în timp ce Brăila şi Constanţa au demonstrat o creştere pozitivă în trimestrul al doilea, de la an la an. Pe termen lung, Iaşiul a înregistrat cea mai mică scădere medie anuală pe perioada ultimilor cinci ani, de -1%, urmat de Timişoara cu -2,8%, în timp ce toate celelalte oraşe au înregistrat rate mai abrupte de scădere a preţurilor.
