Plasarea banilor în conturi din străinătate, mai ales în paradisuri fiscale, ca şi optimizarea profiturilor, sunt operațiuni tot mai anevoioase şi mai puţin rentabile. Schimbările radicale ale impozitării, impuse de OECD, SUA şi UE, forţează România să se integreze în trendul global. Deşi, deocamdată, modificările sunt puţin vizibile, miza albirii veniturilor şi profiturilor a crescut, în ultimii ani, din cauza crizei. Statele sunt într-o goană contra cronometru pentru întărirea bugetelor publice, iar primele luate la ţintă sunt paradisurile fiscale. Însă cel puţin la fel de importantă este cooperarea între autorităţile fiscale din toată lumea, care semnează acorduri după acorduri pentru transparenţă fiscală. În România s-au făcut mişcări semnificative în ultimul an. În martie 2013, a fost înfiinţată Direcţia de Informaţii Fiscale, un birou de legătură cu alte state. După ce în vară ANAF a aderat la Forumul de Transparenţă şi Schimburi de Informaţii Fiscale al OECD, în decembrie, a fost votată în Parlament legea de participare a României ca membru în structura internaţională.

ANAF, acces la informaţii din UE

Prin acest demers, OECD va sprijini Ministerul Finanţelor şi ANAF să coopereze cu cât mai multe jurisdicţii fiscale şi să intre într-o reţea extinsă de acorduri de schimburi de informaţii pe care să le pună şi în practică. Deja, România este în negocieri cu mai multe paradisuri fiscale, cum ar fi Jersey, Insula Man, Gibraltar şi Guernsey, şi are peste 80 de tratate de evitare a dublei impuneri. Evident că statutul de membru al UE înseamnă automat că toate acordurile negociate la nivel european se aplică şi în România, iar colaborarea cu celelalte ţări UE este strânsă.

„În plan internaţional, în ultimii doi ani, există o preocupare majoră pentru scoaterea la lumină a operaţiunilor financiar-bancare care pot ascunde operaţiuni de evitare a impozitelor“, declară preşedintele ANAF, Gelu Ştefan Diaconu, precizând că instituţia are acces, în timp rezonabil, la orice informaţii fiscale de care are nevoie de la alte state europene. În acelaşi timp, ţări ca Elveţia, Cipru, Olanda, catalogate ca paradisuri fiscale de OECD, au încheiat acorduri mutuale de care se folosesc şi autorităţile române.

Informaţiile ajung şi la parchete

„Din experienţa mea, cel puţin în ceea ce îi priveşte pe clienţii noştri, pot spune că tot mai multe persoane fizice şi companii renunţă la jurisdicţii ca Elveţia sau Cipru şi încearcă să găsească metode să se optimizeze fiscal în ţară“, spune avocatul în drept fiscal Luisiana Dobrinescu.

Desecretizarea taxării este guvernată de reguli stricte privind utilizarea informaţiilor. „Există o procedură strictă, aceste informaţii nu pot fi utilizate decât pentru instrumentarea unei cazuistici fiscale. Avem şi informaţii pe care le putem oferi altor organe, pentru că informaţiile privind cazuistica fiscală, de regulă, interesează şi alte organe ale statului, iar acolo unde sunt fapte de natură penală există chiar obligaţia de a sesiza Parchetul“, arată şeful Fiscului. Există deja exemple celebre care confirmă importanţa circulaţiei informaţiilor, cum ar fi dosarul transferurilor în fotbal sau cel al primarului Mazăre. În 2013, ANAF a trimis 3.371 de cereri de informaţii fiscale către alte state din UE. În acelaşi timp, prin participarea la Forumul OECD, în 2014, legislaţia naţională va fi evaluată de experţi străini. În februarie, OECD a emis un Standard de raportare care pune bazele unui sistem automat de schimb de informaţii între autorităţile fiscale pe modelul legislaţiei FATCA; de la 1 iulie, aceasta se va aplica şi instituţiilor financiare din România, iar ANAF va coopera mai strâns cu Fiscul american IRS. Scopul FATCA este să urmărească veniturile americanilor plasaţi off shore. Însă FATCA are implicaţii mai largi. OECD vrea să preia legislaţia americană astfel încât veniturile nerezidenţilor, care au plasamente în diferite instituţii financiare  şi care nu sunt impozitate în ţara de rezidenţă, să fie raportate guvernelor.

Codul de procedură fiscală are un capitol referitor la schimbul de informaţii, unde se arată că, din 2014, sfera veniturilor care se raportează a fost lărgită şi include remuneraţiile administratorilor, pensii, asigurări de viaţă, câştiguri de capital. În paralel cu monitorizarea veniturilor persoanelor fizice, după modelul OECD, UE ţinteşte şi optimizarea fiscală a companiilor. Anul trecut, OECD a făcut un plan de acţiune pentru a inhiba tendinţa corporaţiilor de a-şi transfera profiturile către jurisdicţii favorabile. În acest an, OECD a emis alte documente importante: unul vizează preţurile de transfer care duc la diminuarea impozitării, iar altul anularea efectelor tratatelor de evitare a dublei impuneri dacă veniturile au tranzitat ţări terţe. „Fondurile transferate direct în off shoruri sunt taxate cu 50% în România. De aceea sunt plasate în doi paşi, folosindu-se un stat intermediar, unde se aplică tratatele de dublă impunere“, explică Luisiana Dobrinescu.

Banii negri vor căuta, în continuare, zone exotice ermetice fiscal, însă afacerile sau persoanele care joacă la limita legii, practicând evitarea impozitelor sau optimizarea acestora, vor fi tot mai descurajate. Impactul este puţin vizibil deocamdată din cauza procedurilor greoaie, a numărului mare de state implicate, a opoziţiei companiilor şi a jurisdicţiilor „prietenoase“, ca şi a birocraţiei.

Forumul Global pentru Transparenţă şi Schimb de Informaţii Fiscale

Paşii urmaţi de statele UE au fost posibili atât datorită directivelor europene, cât şi reglementărilor OECD, care a înfiinţat în 2009 Forumul Global pentru Transparenţă şi Schimb de Informaţii Fiscale.

Scopul Forumului este să facă mai eficient schimbul de informaţii fiscale între state şi să monitorizeze paradisurile fiscale.

Forumul are peste 100 de state membre: toate statele G8 şi G20, toate statele OECD, toate centrele financiare, dar şi ţări în curs de dezvoltare.

Tot mai mare transparenţă fiscală în UE şi în lume

Consiliul European din mai 2013 a dus la un acord între statele UE pentru mai multă transparenţă

Pasul următor a fost reuniunea G8 din iunie, la care s-a decis încheierea unui acord, până în 2014, pentru schimbul automat de informaţii fiscale privind persoanele fizice.

În septembrie a urmat G20, unde statele membre au agreat furnizarea informaţiilor de către bănci fără a fi nevoie de solicitări exprese din partea statelor.

În UE, toate aceste demersuri s-au materializat prin decizia ca schimbul de informaţii să fie extins şi asupra veniturilor profesionale, onorariilor administratorilor, asigurărilor de viaţă, dobânzilor, câştigurilor de capital, dividendelor şi a soldurilor conturilor bancare.

SUA forţează desecretizarea fiscală prin legislaţia FATCA

De la 1 iulie 2014, FATCA (The Foreign Account Tax Compliance Act) devine obligatorie şi pentru instituţiile financiare din România.

FATCA vizează veniturile rezidenţilor americani plasate în instituţii financiare din afara SUA (off shore).

În cadrul FATCA, prin intermediul IRS (Internal Revenue Service) are loc schimbul interguvernamental de informaţii fiscale, în cazul României cu ANAF.

Statele UE vor să preia şi să pună în practică o legislaţie similară FATCA.

România în furtuna schimbului global de informaţii fiscale

În martie 2013, a fost înfiinţată în ANAF Direcţia de Informaţii Fiscale, care este birou de legătură cu alte state.

Tot anul trecut, România a aderat atât la Forumul OECD, cât şi la FATCA.

În decembrie, Parlamentul a votat legea prin care România devine stat membru al Forumului Global privind Transparenţa şi Schimbul de Informaţii Fiscale al OECD.

De la 1 iulie, instituţiile financiare din România, dar şi ANAF vor colabora, în cadrul FATCA, cu IRS. În ultimul an, ANAF a început negocieri pentru schimburi de informaţii cu unele paradisuri fiscale.

3.371 de solicitări de informaţii fiscale a trimis ANAF către statele membre UE, în 2013