Vă prezentăm mai jos discursul susținut de Cleo Wade în cadrul TEDWoman 2017.

 

Prietena mea cea mai bună a născut recent un băiețel. Când l-am văzut prima oară, am fost uimită de această făptură mică și frumoasă care intra în viețile noastre. Apoi mi-am dat seama că el nu intra doar în viețile noastre, ci în lume, în această lume nebună, care, mai ales acum, pare atât de dificilă. În munca mea, petrec mult timp vorbind cu oamenii despre cine suntem, cine trebuie să fim și cum ne putem vindeca.

Așa că, prima dată când l-am ținut în brațe, aveam un întreg discurs pregătit. Voiam să-i spun că modul în care ne găsim puterea e prin dificultățile întâmpinate. Voiam să știe că toți putem face lucruri mari dacă începem cu pași mici. Urma să-i spun că toți suntem mai rezistenți decât ne putem imagina vreodată. Așadar, l-am luat în brațe pe micul Thelonious, m-am uitat la el și mi-am dat seama: e un bebeluș.

N-o să înțeleagă nimic din tot ce-i spun. Așa că m-am gândit că ar fi mai bine să merg acasă și să scriu. Acest poem e pentru adulți, dar și pentru Thelonious, când va fi destul de mare ca să-l citească: Lumea îți va spune: „Fii un om mai bun”. Nu-ți fie frică să spui „Da”. Începe prin a fi un mai bun ascultător. Începe prin a merge altfel pe stradă. Privește oamenii. Salută-i. Întreabă-i cum se simt și ascultă ce-ți spun. Începe prin a fi un prieten mai bun, un părinte mai bun, un copil mai bun pentru părinții tăi; un frate mai bun, un iubit mai bun, un partener mai bun. Începe prin a fi un vecin mai bun.Fă cunoștință cu o persoană nouă și cunoaște-o cu adevărat.

Lumea te va întreba „Ce vei face?” Nu-ți fie frică să spui: „Știu că nu pot face totul, dar pot să fac ceva.” Intră în mai multe încăperi spunând: „Am venit să vă ajut”. Împrietenește-te cu generozitatea.Dăruiește ceea ce poți dărui și fă ceea ce poți face. Dăruiește bani, dăruiește timp, dăruiește dragoste, dăruiește-ți inima, dăruiește-ți spiritul.

 

Lumea îți va spune: „Avem nevoie de pace”. Găsește-ți pacea în interior, păstreaz-o cu sfințenie, și ia-o cu tine oriunde ai merge. Pacea nu poate fi împărtășită sau creată împreună cu alții, dacă n-o avem întâi în interior.

Lumea îți va spune: „Iată dușmanul”. Iubește îndeajuns încât să știi că, chiar dacă cineva nu e de acord cu tine, asta nu-l face dușmanul tău. Poate că nu vei câștiga o dezbatere, poate că nu-i vei face pe alții să se răzgândească, dar, dacă vrei, vei obține întotdeauna victoria empatiei radicale: vei înțelege cu inima.

Lumea îți va spune: „Avem nevoie de dreptate”. Cercetează. Caută adevărul dincolo de poveștile care îți sunt spuse. Caută adevărul dincolo de aparențe. Întreabă „De ce?” Întreabă „E corect?” Întreabă „Cum am ajuns aici?” Fă acest lucru cu compasiune. Fă-l cu inima plină de iertare. Învață să-i ierți pe ceilalți. Începe prin a învăța cum să te ierți pe tine însuți. Toți suntem mai mult decât greșelile noastre.Toți suntem mai mult decât am fost ieri. Toți merităm demnitate. Regăsește-te în ceilalți. Recunoaște că dreptatea ta e dreptatea mea, iar a mea este a ta. Nu poate exista libertate pentru unul dintre noi dacă celălalt nu e liber.

Lumea îți va spune: „Sunt plină de violență”. Răspunde-i: „Eu nu. Nici prin cuvânt și nici prin faptă.”

Lumea îți va spune: „Trebuie să vindecăm planeta”. Începe prin a spune: „Nu, mulțumesc. N-am nevoie de pungă de plastic.” Reciclează, refolosește. Începe prin a ridica de pe jos un gunoi din cartierul tău.

Lumea îți va spune: „Sunt prea multe probleme”. Nu-ți fie teamă să faci parte din soluții. Începe prin a discuta problemele. Nu putem depăși ceea ce ignorăm. Cu cât discutăm mai mult, cu atât vom vedea că problemele sunt legate între ele. deoarece și noi suntem legați între noi.

Lumea îți va spune: „Trebuie să eliminăm rasismul”. Începe prin a-l vindeca în propria ta familie.

 

Lumea îți va spune: „Cum răspundem prejudecăților și bigotismului?” Începe prin a purta prima conversație în propria ta casă.

Lumea îți va spune: „Există atâta ură”. Dedică-te iubirii. Iubește-te atât de mult, încât să-i poți iubi și pe ceilalți fără bariere și fără judecată. Atunci când lumea ne pune întrebări mari, care necesită răspunsuri mari, avem două opțiuni. Prima: să ne simțim atât de copleșiți sau neputincioși încât să nu facem nimic. A doua: să facem un prim pas și să ne asumăm răspunderea. Eu sunt directorul securității naționale și voi la fel. Poate că nu ne-a numit nimeni și n-avem confirmarea Senatului, dar ne putem menține țara în siguranță. Atunci când ajuți o singură persoană să fie în siguranță, toată țara e mai în siguranță. Cu o singură mână întinsă care spune „Ești bine? Sunt aici”, putem transforma nesiguranța în siguranță.

Ne trezim întrebând lumea: „Ce să fac?” „Ce să facem?” Întrebarea mai bună ar fi: „Ce fac deja?” Cer lumii pace, dar sunt eu împăciuitor atunci când îmi văd familia și prietenii? Cer lumii să renunțe la ură,dar sunt eu plin de dragoste nu doar pentru cei pe care-i cunosc, ci și pentru ceilalți? Îi iubesc eu pe cei ale căror idei sunt diferite de ale mele? Cer lumii să elimine suferința, dar îi ajut eu pe cei care suferă la colțul străzii mele? Spunem lumii: „Schimbă-te; avem nevoie de schimbare.” Dar cum încercăm noi să ne schimbăm propriile vieți? Cum încercăm să schimbăm viețile celor din comunitățile noastre?

 

James Baldwin a zis: „Trebuie să presupunem că totul e în mâinile noastre; nu avem dreptul să credem altceva.” Acest lucru a fost întotdeauna adevărat. Nimeni n-a nominalizat-o pe Harriet Tubman în scopul ei, în misiunea ei, în curajul demonstrat. Iar ea n-a spus „Nu sunt membru al congresului sau președintele Statelor Unite, așadar cum aș putea participa eu în lupta pentru a aboli un sistem atât de complex cum e sclavia?” În schimb, a petrecut 10 ani făcând 19 călătorii, eliberând 300 de oameni, câte un grup pe rând. Gândiți-vă la copiii acelor 300 de oameni, la nepoții lor, la strănepoții lor și așa mai departe. Actele noastre virtuoase creează valuri de nemăsurat în râul nesfârșit al dreptății.

Fie că a fost uraganul Katrina, Harvey, Irma sau Maria, oamenii n-au spus „Dezastrul e atât de mare. Ce să fac?” Au trecut la treabă și au făcut ce puteau. Cei ce aveau bărci s-au urcat în ele și au început să încarce toți bărbații, femeile și copiii pe care-i vedeau. Oameni de aproape și de departeau dat din banii lor, din inimile lor, din spiritul lor.

Petrecem atâta timp gândindu-ne că nu avem puterea de a schimba lumea. Dar uităm că puterea de a schimba viața cuiva e mereu în mâinile noastre. Puterea de a schimba lucrurile nu aparține unui singur grup de oameni; ne aparține tuturor. Nu trebuie să așteptați să vă spună cineva că sunteți implicați. Începeți. Începeți prin a face ce puteți cu ceea ce aveți, acolo unde vă aflați și în stil propriu.

Nu trebuie să fim eroi, să purtăm uniformă, să ne considerăm activiști sau să fim aleși pentru a participa. Trebuie doar să avem curajul să ne pese.

Cam pe când s-a născut Thelonius, am mers la aniversarea unui bărbat pe nume Gene Moretti.Împlinea 100 de ani, ceea ce înseamnă că a trăit în S.U.A. în timpul Marii Crize, celui de-al doilea Război Mondial, luptei pentru drepturile muncitorilor, obținerii dreptului de vot pentru femei, Mișcării pentru Drepturile Civile, primei aselenizări, războiului din Vietnam și a alegerii primului președinte negru. Am stat lângă el și l-am întrebat „Gene, ai trăit în America o sută de ani. Ai vreun sfat pentru vremurile astea?” A zâmbit și mi-a spus cu simplitate: „Da. Fiți buni cu cât mai mulți oameni.” Și, văzându-l cum dansa cu mama mea, care, apropo, are jumătate din vârsta lui, într-o cameră plină de generații întregi din familia lui și sute de oameni, mulți dintre care călătoriseră mii de kilometri ca să-l sărbătorească, mi-am dat seama că nu-mi dăduse doar un sfat, ci primul pas pe care noi toți îl putem face dacă vrem să avem un efect adevărat și sincer asupra lumii din jurul nostru, chiar acum.

„Fiți buni cu cât mai mulți oameni.”

Vă mulțumesc.