Alexandru Davila a sfârșit în sărăcie și într-un scaun cu rotile
Alexandru Davila, unul dintre principalii reprezentanți ai culturii românești din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, s-a născut la 12 februarie 1862 în conacul familiei din Golești. El era fiul doctorului Carol Davila și al Anicăi Racoviță, descendentă a cărturarului Dinicu Golescu.
În tinerețe, a urmat școala în comuna sa natală și apoi a frecventat cursurile Școlii Luterane din București și ale Institutului de băieți condus de V. A. Urechia.
După absolvire, a fost trimis la Paris pentru a urma studii superioare, dar nu și-a finalizat Bacalaureatul, fiind mai atras de mediul literar și artistic decât de curriculumul școlar.
La întoarcerea în țară, a fost numit atașat la Ministerul de Externe și a îndeplinit misiuni diplomatice la Roma și Bruxelles.
A fost director al Teatrului Național București (TNB)
Mai târziu, a renunțat la cariera diplomatică și s-a dedicat jurnalismului, lucrând pentru cotidianul Epoca și ziarul Independența Română. Ulterior, a ocupat și funcții administrative în cadrul guvernului și prefecturii.
La 29 ianuarie 1905, a fost numit director al Teatrului Național din București, contribuind semnificativ la dezvoltarea și modernizarea scenei teatrale românești.
Davila a promovat piese din dramaturgia națională și clasică, iar stilul său de interpretare a influențat actorii vremii, inaugurând un nou mod de joc, mai apropiat de realism și naturalețe.
A fost victima unui atentat
În noiembrie 1888, a fost desemnat subprefect de Tulcea și administrator al arondismentului Măcin din Dobrogea. În toamna anului 1914, a înființat Cercul bibliofil, însă viața sa a fost marcată de un tragic eveniment. Pe 5 aprilie 1915, a fost victima unui atentat care l-a lăsat paralizat, fiind nevoit să-și petreacă restul vieții într-un scaun cu rotile.
Alexandru Davila a fost căsătorit cu Ortansa Keminger de Lippa între 1885 și 1888, însă mariajul lor a durat doar trei ani. Copiii lor, Carol și Theodor, au rămas în grija tatălui după divorț. În ultimii ani ai vieții, Davila a fost uitat de mulți dintre prieteni. Doar câțiva foști colegi și admiratori i-au fost alături până în ultima clipă.
Dramaturgul a încetat din viață pe 19 octombrie 1929, la vârsta de 67 de ani, la Spitalul Militar. Tragedia și sărăcia l-au însoțit în ultimii ani ai vieții, iar moartea sa a fost întâmpinată cu tristețe de cei care l-au cunoscut și au apreciat contribuția sa la cultura românească.
Alexandru Davila rămâne în istoria literaturii și a teatrului românesc drept una dintre figurile de referință ale epocii sale.
Tudor Teodorescu-Braniște a evidențiat în scrierile sale tristețea și izolarea din ultimii ani ai lui Alexandru Davila, omul de litere și teatru, care s-a confruntat cu un destin tragic și o uitare aproape completă din partea societății în care odinioară strălucea.
