Marele artist al României s-a stins uitat de toți. A murit sărac și trist, într-un scaun cu rotile

Viața bate filmul. Născut într-o familie bogată și cunoscută, marele dramaturg român Alexandru Davila a sfârșit în sărăcie și într-un scaun cu rotile.

Alexandru Davila a sfârșit în sărăcie și într-un scaun cu rotile

Alexandru Davila, unul dintre principalii reprezentanți ai culturii românești din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, s-a născut la 12 februarie 1862 în conacul familiei din Golești. El era fiul doctorului Carol Davila și al Anicăi Racoviță, descendentă a cărturarului Dinicu Golescu.

În tinerețe, a urmat școala în comuna sa natală și apoi a frecventat cursurile Școlii Luterane din București și ale Institutului de băieți condus de V. A. Urechia.

După absolvire, a fost trimis la Paris pentru a urma studii superioare, dar nu și-a finalizat Bacalaureatul, fiind mai atras de mediul literar și artistic decât de curriculumul școlar.

La întoarcerea în țară, a fost numit atașat la Ministerul de Externe și a îndeplinit misiuni diplomatice la Roma și Bruxelles.

A fost director al Teatrului Național București (TNB)

Mai târziu, a renunțat la cariera diplomatică și s-a dedicat jurnalismului, lucrând pentru cotidianul Epoca și ziarul Independența Română. Ulterior, a ocupat și funcții administrative în cadrul guvernului și prefecturii.

La 29 ianuarie 1905, a fost numit director al Teatrului Național din București, contribuind semnificativ la dezvoltarea și modernizarea scenei teatrale românești.

Davila a promovat piese din dramaturgia națională și clasică, iar stilul său de interpretare a influențat actorii vremii, inaugurând un nou mod de joc, mai apropiat de realism și naturalețe.

A fost victima unui atentat

În noiembrie 1888, a fost desemnat subprefect de Tulcea și administrator al arondismentului Măcin din Dobrogea. În toamna anului 1914, a înființat Cercul bibliofil, însă viața sa a fost marcată de un tragic eveniment. Pe 5 aprilie 1915, a fost victima unui atentat care l-a lăsat paralizat, fiind nevoit să-și petreacă restul vieții într-un scaun cu rotile.

Alexandru Davila a fost căsătorit cu Ortansa Keminger de Lippa între 1885 și 1888, însă mariajul lor a durat doar trei ani. Copiii lor, Carol și Theodor, au rămas în grija tatălui după divorț. În ultimii ani ai vieții, Davila a fost uitat de mulți dintre prieteni. Doar câțiva foști colegi și admiratori i-au fost alături până în ultima clipă.

Dramaturgul a încetat din viață pe 19 octombrie 1929, la vârsta de 67 de ani, la Spitalul Militar. Tragedia și sărăcia l-au însoțit în ultimii ani ai vieții, iar moartea sa a fost întâmpinată cu tristețe de cei care l-au cunoscut și au apreciat contribuția sa la cultura românească.

Alexandru Davila rămâne în istoria literaturii și a teatrului românesc drept una dintre figurile de referință ale epocii sale.

Tudor Teodorescu-Braniște a evidențiat în scrierile sale tristețea și izolarea din ultimii ani ai lui Alexandru Davila, omul de litere și teatru, care s-a confruntat cu un destin tragic și o uitare aproape completă din partea societății în care odinioară strălucea.