Graficianul Eugen Mihăescu a relatat detalii inedite despre camarila lui Ion Iliescu și felul în care a ajuns aceasta să controleze țara, după căderea lui Ceaușescu. Dezvăluirile au fost prezentate de Solid News. Eugen Mihăescu este colaborator al celor mai prestigioase publicații din SUA și Europa, membru de onoare al Academiei Române, dar și fost politician la vârful puterii.

Într-un capitol al cărții sale ”Între linii”, acesta descrie intrarea în scena a unor personaje controversate, de la Gelu Voican Voiculescu până la Theodor Stolojan și Viorel Hrebenciuc.

Eugen Mihăescu i-a prezentat pe câțiva dintre oamenii aleși de Ion Iliescu ca fiind „majoritatea veniți din pepiniera PCR sau fiind acoperiți/informatori ai fostei Securități.”.

Episodul aprobării listei cu noii ambasadori ai României

(Mihăescu asistă în 1990 la aprobarea listei de noi ambasadori ai României, majoritatea fiind lucrători ai fostei Securități, n.r.).

„M-a luat cu leșin, văzând că în dreptul fiecărui nume figura vechea ocupație a celor propuși și am exclamat:
— Bine, domnule președinte (ILIESCU -N.R.), dar (…) ăștia sunt oamenii Securității! Uitați-vă și dumneavoastră: unul dintre ei a fost secretarul de partid al organizației de la ambasada din Tirana. Nu puteți să-i numiți pe ăștia!

-Are dreptate, a zis Iliescu.

-N-avem de ales, a sărit ca ars Celac. Sunt profesioniști, sunt oameni de meserie!

Din acel moment am urât această expresie…

Iosif Boda se cherchelise și cuvintele erau bălmăjite

Mihăescu este invitat să sărbătorească Ziua Națională de 1 Decembrie 1990 la Alba Iulia, împreună cu președintele Iliescu și echipa de la conducere, deplasarea urmând să se facă cu trenul regal.

„Am fost condus în vagonul restaurant, „rechiziționat” de FSN. (…) Într-un târziu, m-am trezit singur cu un personaj care părea decis să termine sticla de palincă pe care o avea în față și îmi turna și mie întruna. Eu duceam paharul la gură, mă prefăceam că beau și, pe ascuns, turnam conținutul în grătarul de la aerisire. (…) Priveam aproape fascinat la interlocutorul meu.

Era un bărbat masiv, cu o față ciudată, ca o mască din cauciuc gros, care părea că nu are osatură și se scofâlcise în cute lucioase, din care răsăreau ochii mici, porcini și nasul borcănat. Vorbea fonfăit și cam sâsâit și, pentru că se cam cherchelise, cuvintele erau bălmăjite, așa că făceam eforturi să înțeleg ce spune. (…) Omul ăsta, care mi-a ținut toată noaptea acest discurs, încercându-mă cu degetul să vadă — aici doare, aici nu doare —, era Iosif Boda.

Adevărul despre numirea lui Theodor Stolojan ca premier

Este descrisă întâmplarea prin care Iliescu ar fi vrut să-l impună ca prim-ministru în 1991 pe Mihai Botez, omul americanilor, dar în final pune premier tot un om al fostei Securități, pe Theodor Stolojan.

„După căderea guvernului Roman, am revenit la New York. La scurt timp, am primit un telefon de la Mihai Botez care mă anunța că l-a căutat Ion Iliescu să-l cheme de urgență la București ca să-l numească prim-ministru. Botez a plecat în România și s-a întors după douăzeci și patru de ore! M-am dus la el valvârtej să aflu ce s-a întâmplat. L-am găsit în stare de șoc:

— M-a chemat ca să mâncăm sarmale în sufrageria din spatele biroului de la Cotroceni! Când am ajuns acolo, Iliescu se răzgândise! Îl face premier pe Theodor Stolojan.

După bunul meu obicei, am început să întreb în dreapta și în stânga cine este Theodor Stolojan. Am aflat că, înainte de 1989, a fost șeful serviciului Aport Valutar special din ministerul finanțelor. El ținea socoteala banilor proveniți din vânzările de armament, din emigrarea sașilor, evreilor, armenilor și a românilor cu rude bogate în Occident, intermediate de englezul Jacober, și recuperarea averilor românilor decedați fără moștenitori în străinătate.

Adică el administra banii Securității. Ce ironie! Cel care ar fi trebuit să caute conturile lui Ceaușescu, era chiar administratorul lor și știa foarte bine nu numai unde sunt, dar și că sunt banii țării, e drept obținuți dintr-un comerț mai mult decât discutabil.

Cum a ajuns Viorel Hrebenciuc șef al campaniei electorale

Ion Iliescu îl alege pe Viorel Hrebenciuc drept șef al campaniei sale electorale pentru alegerile prezidențiale din 1992, iar Mihăescu este solicitat să-și spună părerea.

Am depistat civilul de care îmi vorbise Iliescu și, îndreptându-mă spre locul rămas liber lângă el, mi-am dat seama că are o figură cunoscută. Mi-am amintit că-l mai văzusem la ușa lui Iliescu. M-a izbit zâmbetul de pe fața lui roz. (….) Avea ochii și sprâncenele decolorate și, fiind așa spelb, îmi amintea de un animal marin. Cred că Mihai Bujor mi-a spus că personajul este prefect sau ceva important în județul Bacău.

(…) Ce personaj! Un om de o versatilitate incredibilă, ca un creion cu mai multe mine colorate: apeși pe butonul verde și, pac!, iese mina verde, apeși pe cel roșu și iese cea roșie, și tot așa.

După ceremonia oficială, am fost invitați la masă undeva la o popotă și abia când ne-am aflat pe drumul de întoarcere spre Constanța am avut un moment între patru ochi cu Iliescu și am apucat să-i spun că mi-a plăcut grozav „civilul” lui.

-Domnule Președinte, ăsta-i omul! Unde l-ați găsit? Și, mai ales, spuneți-mi cum îl cheamă, că în avionul ăla militar era o gălăgie infernală și n-am auzit decât un Ciuc!
M-am gândit că poate a strănutat…

-Îl cheamă Viorel Hrebenciuc, mi-a răspuns Iliescu.

Toți proveneau din structurile ceaușiste de propagandă

N-am nici o îndoială că, la ora aceea, Hrebenciuc fusese acceptat de baronii partidului și de servicii, dar pot să spun că și eu am fost consultat înainte de numirea sa în fruntea staffului de campanie și am devenit unul dintre martorii lansării acestui „star” al politicii naționale.
(…)

Iliescu a câștigat detașat alegerile din septembrie 1992 și a tras și partidul după el, chiar dacă rezultatul a fost sub așteptări. Mulți dintre cei care se adunau să-și dea cu părerea în Vila Dante au fost numiți consilieri la Cotroceni.

După bunul meu obicei, am fost curios să aflu de unde venea fiecare și n-am fost surprins să constat că toți aveau un numitor comun: proveneau din structurile ceaușiste de propagandă și deci aveau, mai pe față, mai în ascuns, tangențe cu Securitatea. Boda, Secăreș și Pasti veneau de la Academia „Ștefan Gheorghiu”, Opaschi de la Direcția pentru Culte, Ion Talpeș fusese cartograful lui Ilie Ceaușescu, Traian Chebeleu provenea din diplomație, Ion Mircea Pașcu și Mișu Negrițoiu călătoriseră pe vremea lui Ceaușescu în Statele Unite, cu diverse misiuni.

Toți erau „agățați” și aveau legături cu forțele oculte care conduceau țara. Cu asta erau la curent și americanii care, nu o dată, m-au întrebat cine conduce, de fapt, România? În orice caz, atunci când i-am atras atenția lui Iliescu de prezența atâtor „foști” în jurul său, mi-a spus: „Învață să-ți stăpânești resentimentele, măi băiatule!”

Fostul apropiat al lui Ion Iliescu mai relatează și alte episoade spumoase despre personajele politice ale anilor 90: Corina Crețu, Radu Dimofte, Ion Țiriac, Cristian Burci, Vladimir Cohn, Eric Barta, Sorin Avramescu și alții. Citește integral pe SOLID NEWS.