Traficul de arme, stupefiante si fiinte umane din regiune se ridica anual la circa doua miliarde de dolari, bani care hranesc retele ample ale crimei organizate.

Alarmat de amploarea fenomenului, Bruxelles-ul vrea sa inchida sursa problemelor din apropierea Uniunii Europene. Cei 50 de vamesi europeni, care urmeaza sa-si inceapa activitatea de la 1 decembrie 2005, au dreptul de a intreprinde vizite neanuntate pe intregul segment al frontierei pentru a efectua controale de rutina la posturile vamale comune.

Pentru a intelege la justa valoare importanta Misiunii europene de monitorizare a frontierei, trebuie mentionat ca porturile ucrainene Odessa si Iliciovsk reprezinta principalele puncte de export ale marfurilor transnistrene. Lipsa unor posturi vamale moldo-ucrainene la frontiera transnistreana face ca marfurile produse aici sa nu fie impozitate la valoarea lor reala, iar bunurile ucrainene si rusesti tranzitate prin Transnistria si care intra apoi in Republica Moldova sa fie scutite de orice impozit. Coruptia din randul vamesilor ucraineni si spalarea masiva de bani prin intermediul companiilor fantoma din regiune sunt cei doi factori ce au determinat autoritatile de la Chisinau sa-si recunoasca incapacitatea de a solutiona problema. Chiar si dupa inlaturarea regimului Kucima, oficialitatile ucrainene nu au demonstrat vointa politica pentru crearea unor posturi vamale comune. Abia dupa ce Chisinaul a inceput negocieri directe cu Comisia Europeana in vederea obtinerii suportului necesar pentru securizarea frontierei de est, vamesii ucraineni au acceptat efectuarea controlului vamal impreuna cu omologii lor din Republica Moldova. Prea tarziu insa. Din decembrie, vamesii europeni vor sosi pe malul Nistrului.

Trebuie mentionat ca in toti acesti ani, Tiraspolul a profitat de situatia tensionata din regiune, exportand in mod nestingherit marfurile sale in numeroase tari ale lumii. In afara zonei CSI, exporturile transnistrene se indreapta in principal catre SUA, Italia, Egipt, Romania si Germania. Dintre toate statele, Rusia detine ponderea cea mai mare atat la capitolul importuri, cat si la exporturi. Numai vanzarile de gaz in regiunea transnistreana au depasit un miliard de dolari, fara ca Administratia de la Tiraspol sa fi fost nevoita sa achite vreun cent. Asa-numita “economie transnistreana” este alcatuita din circa 12 fabrici si uzine-mamut din perioada sovietica, veniturile carora dau peste 70% din bugetul autoproclamatei republici nistrene. Dintre acestea, rolul cel mai important revine Combinatului Metalurgic de la Rabnita, care produce cam jumatate din toate exporturile industriei din stanga Nistrului.

Pe langa invitarea vamesilor europeni, Chisinaul a inceput implementarea unei versiuni imbunatatite a sistemului informational automatizat numit “Asycuda World” pentru serviciile vamale, recomandat de Conferinta ONU pentru comert si dezvoltare (UNCTAD).

Transnistria devine tot mai mult o preocupare si pentru americani, nu doar pentru Bruxelles, in contextul in care traficul din zona poate hrani terorismul international. Dupa 13 ani de ignorare, conflictul transnistrean tinde sa isi piarda caracterul local, unde Moscova facea toate jocurile. De la sfarsitul lunii septembrie, SUA, alaturi de Uniunea Europeana, au fost admise ca observatori in echipa de reglementare a conflictului transnistrean. Grupul mai cuprinde Rusia, Ucraina, Republica Moldova, partea transnistreana si Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE). Asadar, Rusia trebuie sa ceara acum parerea oficialilor de la Bruxelles si Washington in problema transnistreana. Mai tarziu sau mai devreme, respectarea normelor internationale trebuie sa devina lege si pentru “guvernul” de la Tiraspol.


“Transnistria devine tot mai mult o preocupare si pentru americani, nu doar pentru Bruxelles, in contextul in care traficul din zona poate hrani terorismul international.”