Răspunsurile la aceste întrebări sunt ascunse în ambiguitate sau în nu sau în da. Dar şi noi ştim nişte lucruri! Iar acum să sintetizăm întrebările – situaţia, transmite Cumhuriyet.

Cresc valoarea dolarului cu bună ştiinţă și doresc să facă asta. În fruntea acţiunii se află Erdoğan, începând cu luna august. În articolul meu din 10 august spuneam că o face conştient. De câte ori dolarul începe să piardă din valoare, Erdoğan renunţă să mai tacă, iar din august şi până în prezent a asigurat creşterea valorii dolarului prin numeroase discursuri. Deci, în iulie şi august s-a decis schimbarea modelului, de altfel şi guvernatorii Băncii Centrale au tot fost demişi în cursul acestui proces. La 10 august dolarul valora aproximativ 8 lire. În urma unui discurs rostit de Recep Tayyip Erdoğan am scris acel articol. L-am menţionat şi la TV. Pentru că situaţia era confuză. Recep Tayyip Erdoğan influenţa creşterea valorii dolarului!

Politica de sărăcire a populaţiei

Această politică are două obiective principale: Să ne creăm o piaţă mai extinsă prin ieftinirea produselor de export şi în ţară să intre o cantitate mai mare de valută, stabilind recorduri de vânzări în exterior (investiţiile mari din exterior sunt blocate). Un curs ridicat dolar-euro va scumpi importurile, va reduce cantitatea de mărfuri din import scumpindu-le, şi astfel nevoia de valută cu care trebuie plătite importurile se va reduce. Şi datorită acestei situaţii „deficitul de cont curent” apărut în vânzarea şi cumpărarea în şi din exterior, care este problema principală a ţării, se va închide, ba chiar va avea un excedent.

Astfel ar fi apărut o structură economică mai echilibrată, prin stimularea producţiei interne şi a creşterii intrărilor de valută, în care „se reducerea dependenţa” de exterior, în care nu se plăteau dobânzi ridicate. Pentru creşterea vânzărilor în exterior era nevoie de forţă de muncă ieftină pentru a creşte „competivitatea produselor noastre”.

Această politică a dus la explozia inflaţiei. Ştiau oare? Fără îndoială că ştiau! Din acest motiv folosesc neîncetat arma reducerii dobânzii de referinţă. Mărfurile se vor scumpi pentru noi, puterea de cumpărare se va topi, dar dolarul va deveni mai atractiv pentru străini din cauza devalorizării lirei turceşti şi străinii ar fi trecut la atac!

Fără îndoială este o politică de sărăcire a noastră. Şi o aplică în mod conştient.

Vor exploda investiţiile?

Au o astfel de credinţă artificială: Odată cu scăderea dobânzii, investiţiile vor exploda! Preşedintele lansează un apel: Am scăzut dobânzile, luaţi credite şi faceţi investiţii! Dacă nu o să deschizi o fabrică de macaroane şi vei face investiţii serioase, aşa-zisul credit cu dobândă redusă pe care l-ai luat (numai la băncile de stat costurile dobânzilor depăşeşte 20%), nu îţi va folosi. Dacă cu creditul pe care l-ai accesat vei cumpăra din afară materie primă, produse de înaltă tehnologie, maşini, echipamente pentru aţi deschide firma, toate acestea plătindu-le în dolari, cel puţin o mare parte dintre acestea le vei achiziţiona cu dolari scumpi!

Cu cât se apreciază dolarul cu atât vor creste şi preţurile intrărilor din afară necesare pentru ca roata maşinii să se învârtă. Pentru că structura economică este într-o foarte mare măsură dependentă de importuri!

Pentru a sparge acest cerc este nevoie măsuri care să reducă dependenţa de exterior a economiei şi investiţiilor, producţiei, planificate cu ani înainte şi puse în aplicare pas cu pas şi de „politici de stat” pe termen mediu şi lung care să asigure producţia locală a mărfurilor din import. Acest lucru nu există? Oare când se vor orienta spre toate acestea?

Dolarii (adică inclusiv 125 miliarde de dolari) sunt cheltuiţi fără niciun rost… Valuta rezultată din investiţiile străine directe din ultimii 10 ani în valoare de 225 de miliarde de dolari şi cei 75 de miliarde de dolari rezultaţi din vânzarea unor bunuri, în total 315 miliarde de dolari, au fost cheltuiţi pe consum, au fost îngropaţi în centrele comerciale!

Povara datoriei statului şi a privaţilor este de aproape 500 miliarde de dolari…

Atunci când sursele s-au epuizat, au apelat la modelul „să încercăm şi asta”.

În acest timp, dobânzile la împrumuturile statului devin din ce în ce mai mari.

În 4 luni modelul s-a prăbuşit, dar ei pot spune „Nu ştiam de la început că se va întâmpla aşa”.

Ce urmează? Ce mai plănuiesc? Vom vedea mâine…