Asta pentru că, în următorii patru ani, aleşii neamului vor trebui să scoată ţara din mocirlă, dacă este să comentez una dintre cele mai dezbătute declaraţii din campanie. Indiferent că vorbim de dreapta, de stânga sau de partide fără doctrină, de liberali, usr-işti, pmp-işti sau social-democraţi, aceştia vor avea de rezolvat multe probleme.
Noi, echipa Capital, am identificat o lista lungă de priorităţi din 12 sectoare. De la fiscalitate şi sănătate până la justiţie sau mediu, puteţi citi în paginile acestui număr care sunt cele mai mari provocări, dar şi unele propuneri pe care le-aş numi revoluţionare. Ani la rând, atât Executivul cât şi Parlamentul României s-au ferit să aprobe sau să propună unele proiecte mai mult decât necesare funcţionarii unei economii de piaţă în adevăratul sens al cuvântului. Unele legi cu impact economic şi social mare au fost amânate ani la rând, devenind prioritare abia în an electoral. Dovadă stă chiar „heirupismul” unor deputaţi şi senatori de a propune şi vota proiecte legislative care să le aducă un nou mandat. Aşadar, iată că se poate. Dar numai atunci când se vrea. Cred că proiectul propus de Liviu Dragnea a bătut orice record în ceea ce priveşte dezbaterea şi aprobarea lui în comisiile parlamentare. În acest timp, pe multe proiecte şi propuneri legislative s-a aşezat un strat gros de praf. Cel mai bun exemplu este proiectul de reorganizare şi funcţionare a Parlamentului, care ar trebui să transpună în legislaţie rezultatul referendumului din urmă cu 4 ani.
Normal, parlamentarii nu şi-au tăiat singuri craca de sub picioare,un lucru normal dacă ne gândim la beneficiile funcţiei, cum ar fi imunitatea sau, mai ales, pensiile nesimţite pe care singuri şi le-au aprobat. Cine împarte, parte îşi face, iar această stare de fapt cred că nu o să dispară vreodată din cultura românească.
Vouă, cititorilor Capital, vi se pare în regulă ca pentru 4 ani de somn, un parlamentar să benficieze de o pensie specială de 2.000 de lei? Dacă este să ne luăm după un nou proiect, suma ar urma chiar să se dubleze, ajungând la 4.752 de lei pentru un mandat, iar cei care au fost în două sau trei legislaturi vor primi 9.504, respectiv 15.000 de lei lunar. Scuzată să-mi fie indolenţa, dar ce au prestat aceşti domni sau doamne aşa încât să merite acest cadou consistent din partea celor care plătesc taxe şi impozite „fără număr”? Dorinţa mea este ca, peste patru ani, să nu-mi mai pun această întrebare. Vreau ca aleşii să-şi merite indemnizaţiile, iar toate pensiile speciale să dispară. Acesta este doar o mică parte din „contractul” pe care îl propune revista Capital câştigătorilor alegerilor: să pună România şi bunul-simţ înaintea intereselor personale.
CIPRIAN MAILAT
redactor-șef Capital
