Uniunea bancară pare că stagnează, nu mai este un obiectiv urgent, iar fragmentarea sistemului bancar din zona euro redevine ceva obişnuit. Apropiatele alegeri din Germania au frânat o temă care nu-i entuziasmează mult pe cetăţeni, dar care-i interesează mult pe "marii alegători".
Mario Draghi, preşedintele Băncii Centrale Europene, în timpul conferinţei de presă de joi s-a declarat optimist în acest sens (vorbind despre ‘Single Supervisory Mechanism’ – SSM – Mecanismul Unic de Supervizare), sistemul unic de supraveghere: "Ar trebui ca, în zilele următoare, să primim o veste bună", a declarat el referindu-se la votul Parlamentului European. După care a adăugat că în general "atmosfera de lucru este foarte bună".

Dificultăţile realizării acestui proces sunt de mult timp evidente. E greu ca guvernele să cedeze puterea, iar prezenţa băncilor publice (după modelul Germaniei) sau a "campionilor naţionali" (în Franţa şi nu numai) face ca lucrurile să fie şi mai complicate. Laţul se strânge mai ales pe tema mecanismului de "rezoluţie": adică, cine decide dacă o bancă trebuie închisă şi mai ales felul în care se face asta.
BCE crede că evaluarea stării de sănătate a unei instituţii de credit ţine de competenţa organismelor de supraveghere. "Acest lucru se petrece în cea mai mare parte a ţărilor membre" din zona euro, a declarat Draghi. O altă autoritate va decide apoi dacă banca trebuie închisă, dacă trebuie vândută, dacă trebuie aprobată o scindare , ş.a.m.d.

În statele care iau decizii individuale, această sarcină ţine de competenţa guvernului, iar una dintre dilemele noului cadru constă,de fapt, în găsirea organismului căruia să i se încredinţeze această misiune care, aşa cum a spus şi Draghi , în ultimă instanţă şi în pofida noului sistem de implicare al privaţilor, riscă să cadă în spinarea contribuabililor. BCE a venit cu propunerea instaurării unei entităţi separate şi supranaţionale care poate fi Comisia sau un organism nou. Schemă care nu este acceptată de toţi deoarece, pe fundalul eficienţei, se "agaţă" mereu chestiuni care ţin de putere. Motiv pentru care ritmul lent al demersurilor realizării uniunii bancare şi amânările continue nu mai surprind pe nimeni.
Fragmentarea sistemului bancar unic din 17 sisteme naţionale se află în "marşarier", în timp de dobânzile încep să se "alinieze". În toată zonă euro, cu excepţia Italiei, economia începe să se "însănătoşească", iar tentaţia de a trece proiectul uniunii bancare pe plan secundar este extrem de puternică. Această tendinţă constituie o problemă, deoarece în actuala structură instituţională a băncilor, unde turbulenţele şi drumul spre o catastrofă nu sunt deloc improbabile, supravegherea bancară este un factor fundamental.
RADOR


Te-ar putea interesa și: