Pe la inceputul anilor ‘90, parea doar un moft occidental. Ceva de genul celor din filmele in care angajatul unei mari companii venea la serviciu unde bea cata cafea voiau muschii lui. Pe gratis. De unde? De la un automat de cafea. Apoi isi lua o apa minerala de la un automat de apa minerala si o punga de chips-uri, de la un automat de chips-uri. Si pentru ca povestea sa fie completa, inainte de a intra in sediul marii companii din poveste, se oprea si la un automat de ziare pentru a-si lua un ziar. Automatul de tigari il ocolea. In filmele americane care se respecta, mai nimeni nu indrazneste sa fumeze.
Romanul acelor ani se uita la film si se minuna intrebandu-se cand se va gasi si la noi asa ceva. Si cum in acest esantion de cinefili existau si oameni intreprinzatori sau care calcasera macar o data in Occident si erau frustati ca nu au stiut cum functioneaza un asemenea aparat, unii s-au gandit sa porneasca o afacere cu astfel de masinarii.
Piata a crescut exponential
In 1994, pe piata romaneasca existau doar trei firme care aveau aproximativ 100 de automate. Piata incepea sa se maturizeze si sa se diversifice. Daca initial automatele erau plasate in baruri si in hoteluri, o data cu deschiderea reprezentantelor companiilor occidentale in Romania, au inceput sa apara si primele contracte serioase. Exact ca in filmele americane de la inceputul anilor ‘90, aceste firme voiau sa ofere angajatilor automate cu cafea la discretie. In plus, a aparut si cererea de automate cu sucuri sau de automate cu chips-uri. Chiar daca cele de tigari sau de ziare se mai lasa asteptate, piata a crescut exponential. Asa se face ca acum, in Romania, numarul aparatelor este de aproape 1.000. In Ungaria, evolutia a fost si mai impresionanta, in 1998 numarul acestora depasind 30.000 de bucati.
La prima vedere, afacerea pare usor de pus pe picioare. Cumperi cateva automate, le plasezi in niste locatii bune, le umpli si astepti sa vina banii.
Insa lucrurile sunt departe de a fi chiar asa de simple. In primul rand, este pretul automatelor. Unul nou costa intre 1.500 si 5.500 de dolari, in functie de complexitate, iar pentru unul second-hand, pretul se reduce la jumatate.
Daca ati luat hotararea de a investi in aparate second-hand, trebuie insa sa luati in calcul si eventualele costuri de service, care uneori pot fi insemnate. In aceste conditii, capitalul de pornire a unei astfel de afaceri trebuie sa fie considerabil. Pentru ca specialistii din piata apreciaza ca afacerea devine rentabila doar in momentul in care te poti lauda ca ai plasat aparate in minimum 20 de locatii.
Chiar si cu aceste locatii in portofoliu tot nu este de ajuns, pentru ca ele trebuie sa mai si produca. Daca aparatele plasate acolo se strica sau se golesc, nu mai aduc bani. Asa ca trebuie investit si in salariile unei armate de angajati, direct proportionala cu numarul de aparate sau de locatii, care sa urmareasca modul in care functioneaza automatele.
Se spune ca o astfel de masinarie devine rentabila numai daca vinde minimum 2.500-3.000 de portii pe luna. Intr-o locatie buna, in care treaba merge brici, investitia se recupereaza cam intr-un an de zile.
In general, firmele de pe piata s-au orientat in doua directii diferite. Unele au incercat sa opteze pentru segmentul de piata reprezentat de baruri, hoteluri, restuarante, iar altele s-au concentrat mai mult pe contractele cu mari companii, care doreau sa puna la dispozitia angajatilor astfel de produse. Fiecare dintre aceste doua directii are avantaje si dezavantaje. In cazul unui contract cu o mare companie, avantajul este ca vei avea incasari sigure, insa acestea iti sunt platite o data la o luna sau la trei luni, in functie de clauzele stabilite.
Or, in toata aceasta perioada trebuie facute investitii in marfa, care de cele mai multe ori sunt considerabile. Asa ca, daca nu dispui de lichiditati din start, in foarte scurt timp poti intra in faliment, destul de usor.
In cazul automatelor plasate in baruri, hoteluri sau restaurante, dezavantajul este ca nu esti intotdeauna sigur ca aparatul respectiv va si determina pe cineva sa cumpere. Insa avantajul este ca poti beneficia rapid de incasarile pe care le ai.     

Caz tipic de investitor cu fler
Atunci cand s-a gandit sa porneasca o astfel de afacere, Calin Murg avea impresia ca lucrurile vor fi simple, iar veniturile sigure si rapide. Vazuse in Germania ca distributia de astfel de automate devenise o afacere pentru multe familii. Asa ca nu a stat mult pe ganduri si, in 1994, si-a infiintat firma Danik si a investit. „Aparatele erau foarte scumpe pe vremea aceea. In plus, am realizat ca trebuie sa mai fac si alte investitii colaterale, in service, in instruirea oamenilor, in salariile acestora, in automobile”, sustine Calin Murg. Insa afacerea a functionat. Acum are 50 de locatii pe care le deserveste. „Mi-am dat rapid seama ca trebuie sa evit sa investesc in aparate second-hand. Moda se schimba rapid, si in scurt timp realizezi ca nu mai ai piese de schimb pentru automatele in care ai investit mii de dolari. Asa ca prefer sa achizitionez numai aparate noi”, a continuat acesta. Fata de 1994, piata a inceput sa se aglomereze,
insa asta nu a determinat o scadere
a potentialului afacerii pentru Calin Murg. Si asta, in primul rand, datorita faptului ca a fost printre primii de pe piata romaneasca si, in al doilea rand, pentru ca acum, are forta financiara de a se concentra mai mult asupra contractelor cu marile companii care au apelat la serviciile sale.
„Cred ca, in curand, aceasta piata se va concentra. In Occident au aparut companii mari, care au inceput sa cumpere micile afaceri din domeniu. Chiar daca la noi inca nu poate fi vorba despre asa ceva, peste cativa ani, lucrurile s-ar putea sa evolueze in aceasta directie si in Romania”, a incheiat Calin Murg.