Începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, restaurantul Trocadero a făcut carieră în Bucureşti, fiind amplasat lângă Dealul Filaret, care era înconjurat de păduri seculare.

La poalele acestui deal a apărut grădina numită mai întâi Oracici. După venirea domnitorului Carol I, un investitor a construit unul dintre cele mai căutate restaurante ale vremii, Trocadero. Restaurantul s-a aflat pe locul unde există astăzi Mausoleul – ridicat în locul Palatului Artelor (1906).

Grădina Trocadero era una dintre cele mai întinse spaţii verzi neamenajate ale oraşului, cu pomi seculari, înconjurată de vii şi livezi. Era situată pe o înălţime care domina zona şi oferea clienţilor o frumoasă panoramă a oraşului. Pentru bucureşteni, era un loc de recreere şi distracţie.

Amenajarea Expoziţiei Generale Române, cu prilejul celor 40 de ani de domnie glorioasă a MSR Carol I, a însemnat şi sfârşitul grădinii şi a localului Trocadero. Aceasta s-a mutat în Palatul Camerei de Comerţ din strada Doamnei, devenită în anul 1955 Biblioteca Centrală de Stat. Înainte de 1918, restaurantul Trocadero avea o orchestră proprie, condusă de dirijorul vienez Otto CW Drescher. Localul deţinea o grădină de iarnă şi o sală de biliard.

Trocadero dădea curs numeroaselor comenzi venite din Bucureşti sau din ţară pentru produsele laboratoarelor sale. Bucureştenii de acum o sută de ani erau suficient de pretenţioşi privind detaliul serviciilor, de la rafinamentul vestimentar şi comportamental al ospătarilor la orchestra de „import“ pe care o puteau asculta în fiecare seară.    

Te-ar putea interesa și: