Doliu în lumea istoricilor din România. Cunoscutul istoric Vasile Lechintan, fost angajat la Arhivele Naționale din Cluj Napoca, de mai bine de 40 de ani s-a stins din viață vineri dimineață la Clinica de Neurochirurgie din Cluj Napoca, scrie Foaia Transilvană.

Potrivit sursei citate, istoricul ar fi suferit un accident vascular cereprabl depășit și inoperabil. El a fost internat de urgență la Clinica de Neurochirurgie din Cluj Napoca, condusă de profesorul Ștefan Florian, tot el fiind cel care a confirmat decesul pentru sursa citată.

De menționat este faptul că Vasile Lechintan a fost un om activ chiar dacă a ieșit la pensie. Cunoscuții l-au descris ca fiind o persoană deosebit de modestă și pasionată de cercetările istorice, mai ales despre activitatea populației românești în ultimele sute de ani, în Transilvania.

Doliu în România. Istoricul Vasile Lechintan a murit

Potrivit sursei citate, în întreaga sa activitate, istoricul ținea prelegeri istorice având mereu aceași vorbă: ”Țelul nostru, al românilor, este unitatea națiunii”.

Scriitoarea Irina Petraș susținea că Vasile Lechințan a avut un impact major pentru orașul Cluj. Potrivit acesteia, el a redactat mai multe articole în presa locală, dar și în broșuri, lăsându-și amprenta în istoria orașului.

„Istoricul Vasile Lechinţan este de mult cunoscut clujenilor pentru istoriile savuroase din trecutul Cetăţii pe care le scoate la lumina zilei în seriale publicate în presa locală ori în broşuri (în colaborare) precum Legendele Clujului. Poveştile din Comoara lui Mitruţ au ca punct de plecare date reale culese de autor din documentele de arhivă pe care le cercetează de o viaţă.

Clujul secolului al XVII‑lea coboară în pagină prin intermediul a trei copilandri. Clujeanul Mitruţ e călăuză „ocoşă” pentru Dan, puiul de ţăran ce-şi însoţeşte părinţii la târg, şi pentru Ian, copil de nobil polonez refugiat la Cluj din cauza prigoanei religioase din ţara lui. Cei trei descoperă străzi, oameni, întâmplări, locuri tainice, fiind spectatori curioşi şi actori de ocazie în felurite peripeţii, multe cu tâlc. Autorul intervine adesea, între paranteze, pentru a explica un cuvânt sau pentru a lega denumiri vechi de locurile de astăzi ale oraşului. O carte pentru copii, dar şi pentru oameni mari, plăcută şi instructivă”, spunea aceasta.