Tradiții și obiceiuri de Izvorul Tămăduirii
În Săptămâna Luminată a anului 2024, creștinii ortodocși marchează una dintre cele mai importante sărbători: Izvorul Tămăduirii. Această sărbătoare, fără o dată fixă în calendar, cade în prima vineri de după Paști, aducând o atmosferă de solemnitate și tradiții care își au rădăcinile în credința populară și în istoria bisericii.
Pe 10 mai, credincioșii participă la slujbe speciale în biserici și respectă ritualuri străvechi. O parte esențială a sărbătorii o constituie sfințirea aghesmei mici după Liturghie. Se spune că agheasma mică are puteri vindecătoare, fiind un obicei ca cei prezenți să bea din ea și să stropească încăperile din casele lor, cu excepția băii, pentru a beneficia de protecție și sănătate.
După acest moment solemn, preoții îi stropesc pe credincioși cu apă binecuvântată și cântă troparul dedicat sărbătorii, invocând binecuvântarea și protecția divină. Pentru mulți, asta reprezintă o oportunitate de curățare spirituală și de îndepărtare a energiilor negative.
„Mântuiește, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moștenirea Ta, biruința binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, și cu crucea Ta, păzește pe poporul Tău”.
Tradiția populară atribuie aghesmei mici puteri tămăduitoare, iar bolnavii care o consumă dimineața, înainte de micul dejun, se așteaptă la vindecare. De asemenea, încăperile din gospodărie sunt stropite cu agheasmă mică, cu excepția băii, într-un gest de purificare și protecție.
Ce obiceiuri sunt în unele regiuni ale țării?
În unele regiuni ale țării, sărbătoarea de Izvorul Tămăduirii este marcată și prin ceremonia cunoscută sub numele de „Jurământul juvenil”. Tinerii cu vârste între 9 și 14 ani își depun jurământul de loialitate și fac schimb de obiecte cu valoare sentimentală în semn de prietenie și solidaritate.
Izvorul Tămăduirii își are rădăcinile într-o tradiție creștină. Conform acesteia, Maica Domnului i-a arătat împăratului Leon cel Mare, înainte de urcarea sa pe tron, un izvor cu apă vindecătoare. Împăratul Leon, mergând printr-o pădure, a întâlnit un orb rănit care își căuta drumul. Leon l-a luat de mână ca să-l conducă, dar, la cererea orbului de a-i da apă, a plecat să caute.
Negăsind, a auzit glas Maicii Domnului care i-a indicat locul unde va găsi apă pentru a potoli setea orbului și pentru a-i unge ochii lipsiți de vedere. Urmând cele auzite, Leon a găsit izvorul, care s-a dovedit a fi tămăduitor. Orbul și-a astâmpărat nu numai setea, dar și-a recăpătat și vederea. După ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică, iar cu apa acelui izvor s-au vindecat mulți bolnavi de-a lungul timpului.
