producatorilor agricoli care reusesc sa ia o felie din oferta financiara a Bruxelles-ului.„Cascavalul“ european vine insa cu probleme. Productia negociata cu Uniunea Europeana trebuie impartita in teritoriu dupa meritul fiecarui fermier si procesator. Asa ca impartirea cotei trebuie sa ia in considerare si amplasarea industriei de prelucrare, nu doar oferta fermierilor. „Primul criteriu este cel istoric. Fabricile de zahar care au procesat cantitati importante de sfecla vor putea obtine o cota mai mare“, spune Ioan Armenean, presedintele fabricii de zahar din Ludus. Alte criterii tin de zona de favorabilitate a sfeclei de zahar si de volumul de investitii. Este deci putin probabil ca fermierii din sud sa primeasca subventii pentru productia de sfecla, o planta care cere multa apa si temperaturi moderate. Potrivit lui Ioan Armenean, doar trei sau patru procesatori din opt, cati functioneaza acum, vor procesa cota de sfecla subventionata, astfel incat sa ajungem la cele 109 mii de tone de zahar convenite cu Uniunea Europeana. Pentru restul, exista varianta procesarii zaharului brut din import, insa experienta europeana demonstreaza ca doar un singur astfel de procesator supravietuieste, ceilalti inchizandu-si portile. Deocamdata nu am ajuns sa producem cota angajata, de 109 mii tone. Procesatorii spera sa obtina 80-90 de mii de tone de zahar din sfecla anul acesta si peste 100 de mii in 2006.Intr-o situatie similara se afla si cota de lapte. Oana Moroianu, euroconsilier in cadrul Ministerului Agriculturii, explica: „Intre 1 aprilie 2005 si 31 martie 2006 se vor inregistra productiile de lapte procesate de catre societati. Pe baza datelor culese se atribuie cotele si se va constitui rezerva nationala. Aceasta rezerva reprezinta cantitatea nefolosita din cota de 3,3 milioane de tone pe care am obtinut-o de la Bruxelles. In fiecare an, pe baza evolutiilor din piata, o parte din rezerva este atribuita fermierilor care solicita marirea cotei alocate“. Numarul fermierilor este insa enorm, de cateva sute de mii, daca luam in considerare si taranii cu una, doua vaci. In timp, doar cei care investesc se pot ridica la cerintele de calitate ale Uniunii Europene. „Mecanismul de acordare a cotei de productie trebuie sa fie mai apropiat de modelul francez, care nu permite transferul cotelor dintr-o regiune in alta si care realizeaza un echilibru intre regiuni“, spune Valeriu Steriu, vicepresedinte al grupului LaDorna. „In 2005 nu vom atinge cota de tutun negociata cu europenii. Daca si anul viitor se va intampla la fel, riscam sa pierdem subventiile“, apreciaza Paula Craioveanu, director de produs in Ministerul Agriculturii. Daca ne gandim ca subventia europeana poate ajunge chiar si la 3,4 euro pe kilogram si ca vorbim de o cota de 17 mii de tone, ne imaginam usor pierderile suferite de producatori. Procesatorii nu se prea inghesuie insa sa cumpere tutun romanesc, importurile fiind de trei ori mai mari decat productia de anul trecut, de sapte mii de tone. Potrivit Paulei Craioveanu, doar subventiile consistente venite din partea statului i-ar putea atrage pe procesatori sa foloseasca tutun romanesc. Avantajele obtinerii cotei sunt evidente. Fermierul beneficiaza de preturi bune pentru produsele vandute, nu are emotii la vanzare pentru ca are intreaga cantitate contractata cu procesatorul. Mai mult, dupa atingerea nivelui de productie permis de catre UE (adica realizarea cotei), concurenta dispare, pentru ca nu mai este permisa aparitia altor fermieri care sa produca peste nivelul stabilit. Din pacate, inca nu am atins aceste niveluri maxime, iar o parte din „nerealizari“ ar putea ajunge in curtea altora mai harnici ca noi…

Cotele de productie asigura afaceri prospere

• Romania a primit o cota de 3,3 milioane de tone de lapte. Cum la nivel european productia este limitata administrativ, pretul laptelui asigura un trai decent fermierilor. Deocamdata nu procesam decat o treime din cota primita de la UE.
• In cazul tutunului, ne aflam la fel de departe de indeplinirea cotei. Productia de anul trecut nu a depasit 7,2 mii de tone, in timp ce productia maxima pentru care se primesc subventii se ridica la 17 mii de tone.
• In cazul zaharului, procesatorii cred ca vom atinge anul viitor cota de 109 mii de tone, convenita cu Uniunea Europeana. Pentru acest an se preconizeaza o productie de 80-90 de mii de tone. Negocierile dintre Uniunea Europeana si partenerii sai comerciali ar putea determina reducerea subventiilor acordate acestui sector, cu impact direct asupra fondurilor destinate Romaniei.