Criticile la adresa blocului din 27 de ţări sunt limitate la criza datoriilor care continuă în zona euro şi la efectele colaterale ale recesiunii şi programelor de austeritate din uniunea monetară.
Dar acesta nu este cazul Fundaţiei Heritage, un think tank important din capitala Statelor Unite.
Întâlnirea cu experţii în politică ai Fundaţiei Heritage echivalează cu o călătorie înapoi în timp, în zilele Administraţiei Bush.
Heritage este conservatoare din punct de vedere fiscal, intransigentă în privinţa Orientului Mijlociu şi a cheltuielilor de apărare şi eurosceptică. De asemenea, susţine că schibările climatice din vina omului sunt o poveste. În holul de primire al clădirii din Washington sunt anunţate evenimente cu titlul "SUA ar trebui să se retragă din UNESCO [organizaţie culturală]" şi "De ce economia de piaţă liberă este morală şi marile guverne nu sunt". Din recuzită nu mai lipseşte decât un portret în mărime naturală a lui Ayn Rand, filosoful ruso-american al capitalismului sălbatic.
Dimensiunea Fundaţiei Heritage, înfiinţată în 1973, este uluitoare. Bugetul său anual de 80 de milioane de euro acoperă salariile a 280 de angajaţi, dintre care 100 de specialişti în politici publice. Niciun think tank european nu se poate apropia, măcar de departe, de acest nivel de putere financiară.
Principalul său expert politic, Ted Bromund, afirmă că Heritage are peste 700.000 de membri plătitori de cotizaţii şi primeşte 2% din fonduri de la corporaţii. Fundaţia este printre cele mai influente think tank-uri din Statele Unite, situată pe locul cinci de către Revista Politică Externă, în 2009 şi, de curând, a găzduit dezbaterea pe teme de politică externă între candidaţii la Preşedinţie ai Partidului Republican.
Dar dacă majoritatea politicienilor şi think tank-urilor din America nu pare interesată de Europa, Heritage iese din tipare, chiar dacă vorbeşte aceeaşi limbă ca euroscepticii britanici de tipul europarlamentarilor Daniel Hannan şi Nigel Farage.
Un document redactat de curând de Heritage, cu titlul "Cinci principii conservatoare după care ar trebui să se ghideze politica Statelor Unite faţă de Europa", stabileşte clar o nouă cale: SUA "trebuie să pună capăt sprijinului în vederea integrării politice şi economice a UE, care nu a făcut decât să încurajeze tendinţa către crearea unei Europe federale fundamental nedemocratice, cu opinii frecvent antiamericane".
În opinia lui Bromund, zona euro a fost "întotdeauna un proiect mai degrabă politic, decât economic" şi era inevitabil să se confrunte cu problemele provocate de criza datoriilor suverane. Statele Unite "nu ar trebui să mai susţină niciun împrumut de salvare din partea FMI", a scris el pe site-ul său.
În ceea ce priveşte zona euro, Bromund consideră că UE, condusă de Germania, împinge statele membre mediteraneene în prăpastie. El susţine că moneda unică nu va supravieţui în forma actuală, pentru că păstratea în interiorul ei a tuturor membrilor ar însemna ca Berlinul să semneze în fiecare an cecuri ţărilor mai celor mai sărace din zona euro. "Vechea UE însemna înfrânarea Germaniei, acum înseamnă Germania", a notat el.
În ceea ce priveşte implicaţiile unei potenţiale uniuni bancare a UE, el a afirmat că Europa trebuie să se asigure că orice reguli noi nu sunt discriminatorii faţă de Statele Unite şi alte ţări străine.
Abordarea Heritage urmăreşte întărirea relaţiilor transatlantice cu Marea Britanie, Polonia, Republica Cehă şi NATO, mai degrabă decât cu UE.
Bromund chiar a sugerat ca oficialii americani "să nu trateze cu UE", ci doar cu statele membre. Despre şefa politicii externe a UE, Catherine Ashton, a spus că este "o non-entitate", care "nu merită niciun respect".
În pofida antipatiei faţă de Obama, Bromund a menţionat că actuala administraţie este "prima care nu consideră Europa drept cea mai importantă parte din lume".
El a mai apreciat că o Preşedinţie Romney s-ar concentra mai mult asupra relaţiilor cu India şi asupra unor legături mai strânse cu aliaţii din America Centrală şi Latină. În Europa, Romney s-ar apropia mai mult de Marea Britanie, Polonia şi Republica Cehă. Obama "nu este prea interesat de politica externă şi am vrea să plece".
Este de-a dreptul înduioşătoare candoarea celor de la Heritage şi dorinţa lor de a ieşi în evidenţă.
Chiar dacă nu ar surprinde pe nimeni dacă Romney, ca preşedinte, ar ignora complet UE, influenţa Fundaţiei Heritage nu ar trebui subestimată.
Think tank-ul speră să furnizeze mai mulţi angajaţi lui Romney, la Casa Albă – perspectivă care ar trebui să dea de gândit liderilor UE care se aşteaptă la un guvern al Statelor Unit care să dea dovadă de simpatie faţă de eforturile de a depăşi criza.
SURSA: EU OBSERVER, RADOR