La finalul turei de noapte, muncitorii ies posomorâți pe porțile fabricii Peugeot din Aulnay-sous-Bois, de lângă Paris. Frustrarea plutește în aer. În iulie, când conducerea companiei a anunțat că uzina lor, în care lucrează 3.000 de oameni, trebuie închisă, președintele François Hollande s-a lovit cu pumnii în piept că nu va accepta o asemenea măsură. Două luni mai târziu, guvernul pe care-l conduce a înghițit în sec și a aprobat decizia companiei. „Hollande ne-a promis că o să aibă grijă de noi“, spune Samir Lasri, care lucrează în linia de producție de 12 ani. „Acum regretăm că l-am votat“.
Anunțul făcut de Peugeot-PSA, producător auto cu pierderi masive, privind concedierea a 8.000 de oameni în toată țara, culminând cu prima închidere a unei fabrici în ultimii 20 de ani, a produs o undă de șoc în Hexagon. Analiștii consideră această decizie emblematică pentru problema de competitivitate a Franței, dar și pentru incapacitatea noului guvern socialist de a se opune restructurărilor din mediul privat.  
În ultimii 12 ani, între Franța și cel mai important partener comercial al său, Germania, au apărut discrepanțe majore în privința competitivității. Manifestate când vine vorba atât de costurile cu forța de muncă – cu 28% mai mari decât acum zece ani în Franța, și doar cu 8%, în Germania – cât și de scăderea exporturilor franceze în afara UE. Un studiu transfrontalier realizat de omul de afaceri Henri Lagarde în două fabrici de îngrășăminte chimice arată cel puțin o fațetă a problemei: în subsidiara germană, doar 17% din salariul brut este reprezentat de cheltuielile sociale, față de 38%, în cea franceză.
 Problema competitivității a fost ignorată aproape total în timpul campaniei electorale de la începutul anului. Odată ales, Hollande i-a oferit lui Arnaud Montebourg, autor al unui bestseller care promova conceptul de „deglobalizare“, o poziție ministerială apărută expres pentru stoparea restructurărilor din industrie. De atunci,  Montebourg a făcut înconjurul țării, făcând promisiuni imposibile în stânga și-n dreapta. 
Acum a venit toamna, lumea a pierdut șirul uzinelor închise, iar peste conducerea țării s-a așternut simțul realității. După ce că a acceptat închiderea uzinei de la Aulnay, Hollande a adoptat și un discurs îngrijorător, avertizând asupra vremurilor „dureroase“ ce vor urma. Și asupra nevoii de a scădea cheltuielile bugetare cu zece miliarde de dolari și de a crește veniturile din majorarea taxelor cu 20 de miliarde de euro. Mai presus de orice, a declarat că este nevoie urgentă de o „reformare a pieței muncii“ – subiect tabu pentru formațiunile de stânga, în general. 
Vremuri de fiere
Domnul Montebourg turuie întruna despre „lăcomia sistemului financiar“. Din fericire, alți colegi ai săi de cabinet, în primul rând ministrul finanțelor, Pierre Moscovici, și cel al muncii, Michel Sapin, par mai cu picioarele pe pământ. „Suntem mai conștienți ca niciodată că economia nu poate da rezultate decât cu ajutorul companiilor“, spune Moscovici. Consilierii săi l-au făcut să înțeleagă că nivelul cheltuielilor publice – 56% din PIB, al doilea cel mai înalt nivel din UE – și al costurilor cu forța de muncă reprezintă o problemă reală. 
Schimbarea de atitudine se da­to­rează, pe de o parte, stagnării economiei, pe de alta, presiunii venite dinspre mediul de business. Totuși, de bine, de rău, în Franța mai sunt companii competitive. Chiar vara aceasta, Hollande s-a plimbat trei ore într-un centru de cercetare al corporației Valéo, specializată în producția de echipamente auto de ultimă generație, minunându-se de performanțele acestei companii cu vânzări anuale de aproape 11 miliarde de euro. 
Ce rezultate va produce însă această schimbare rămâne de văzut. Primul test serios va veni odată cu prezentarea bugetului pe 2013, programată pentru 28 septembrie. Moscovici a atenționat că, indiferent de cât de dificil va fi de suportat pentru populație, promisiunea Franței de a-și reduce deficitul bugetar până la 3%, anul viitor, trebuie respectată. 
Hollande le-a dat timp până în decembrie patronatelor și sindicatelor să negocieze noua legislație a muncii. În momentul de față, există mai multe opțiuni, între care și posibilitatea ca, în perioadele dificile, firmele să poată reduce orele de lucru și salariile în schimbul garanției de a nu efectua disponibilizări. O măsură similară a fost luată de Gerhard Schröder în Germania în 2003. 
Așadar, semne bune anul are. Doar că una e să admiți că ai o problemă, și alta să faci ceva în această privință. În final, de Hollande va depinde totul. Iar acesta a promis că va valida reforma pieței muncii chiar dacă nu se ajunge la niciun compromis. Partidul său a preluat puterea la nivel național, pe toate nivelurile. El însuși este abia la începutul unui mandat de cinci ani. Probabil că, dacă nu pune piciorul în prag și nu ia deciziile corecte toamna acesta, nu le va mai lua niciodată.