Dozatoarele TEC, inspirata idee de afacere de la începutul anilor ’90, a îmbinat două fundamente  economice: în primul rând ele au oferit un produs accesibil, care se adresa tuturor consumatorilor de pe piaţa românească şi, în acealşi timp, a oferit posibilitatea multor români să îşi dezvolte cu o investiţie mică propria afacere.

Perioada după Revoluţie a reprezentat trecerea de la economia centralizată, la o cea de tip capitalist. Totul a început în 1990,  cu perioada romantică a formării capitalului privat românesc, prin comerţul de frontieră cu Turcia. Cuvintele „bişniţă” şi „talcioc” erau cele care descriau cel mai bine modul în care se făcea comerţ la acea vreme.  Nu erau prea multe reguli, se vindea şi se cumpăra aproape orice: blugi, ţigări, whisky şi gume Turbo. Românii erau însetaţi să cumpere orice şi să uite de magazinele goale din anii ’80 şi de raţionalizarea alimentelor.

O afacere pe gustul românilor

Din micul comerţ a adunat primii bani şi Cornel Tăbăcaru, creatorul uneia dintre cele mai de succes afaceri de la începutul anilor 1990, cea cu dozatoarele de băuturi răcoritoare TEC. Tăbăcaru povesteşte că, după ce a emigrat împreună cu familia sa în Canada în octombrie 1990, era în căutarea unei afaceri care să  prindă pe  piaţa românească.

„Mă gândeam la orice, la maşini de făcut floricele, de făcut vată pe băţ sau clătite. (…) Vorbeam de o piaţă de 23 de milioane de oameni, avidă de orice”, îşi aminteşte de începuturile sale antreprenoriale.

În aeroport la Toronto, omul de afaceri a văzut primul dozator de băuturi răcoritoare, a luat datele de contact ale producătorului şi a ajuns la o înţelegere cu acesta. Compania canadiană i-a livrat lui Tăbăcaru primele patru dozatoare la începutul lui 1991.  Primele luni au fost timide, două dozatoare au fost distribuite în Bucureşti, însă adevăratul moment crucial al dezvoltării afacerii a fost prima ediţie a expoziţiei TIBCO de după Revoluţie, din iunie 1991.

Omul de afaceri îşi aduce aminte că a comandat pentru târg, aproape cu ultimii săi bani, 40 de aparate. Succesul dozatoarelor a fost însă peste aşteptări. Tăbăcaru a reuşit să vândă toate cele 40 de dozatoare în timpul târgului şi a făcut precontracte pentru alte 800 de bucăţi. Partenerii, care au venit la târg şi au văzut succesul de care se bucură aparatele pe care le produc în România au fost de acord să îl sprijine cu un credit pentru achiziţia echipamentelor.

Primul milion de dolari

Până la sfârşitul verii, omul de afaceri a reuşit să vândă aproape 800 de dozatoare, aparatele fiind livrate din Canada, atât cu avionul, cât şi cu vaporul, pentru a putea face faţă solicitărilor. Perioada a fost una de muncă intensă, somn puţin, dar şi recompense pe măsură, Tăbăcaru povestind cum, din lipsă de timp, angajaţii săi nu mai numărau banii, ci îi cântăreau, aceştia fiind apoi trimişi cu sacul la bancă.

„În vara aia eu am făcut primul milion de dolari din afacerea asta (…) Riscul a fost mare, dar tot timpul am avut un presentiment că va ieşi. Şi a ieşit”, a spus Tăbăcaru.

Până la vânzarea firmei în 1994, Tăbăcaru a vândut 4.200 de dozatoare, câte 30.000 de galoane (136.000 litri) de concentrat de kiwi, mango şi orange, aproape tot atât de cola, precum şi 50 de tone de aspartam.

Cornel Tăbăcaru este prezent în Top Capital – Cei mai bogaţi 300 de români la poziţia 153, cu o avere estimată la 50 de milioane de euro. În prezent, el desfăşoară afaceri în reparaţia de material rulant şi închirierea de apartamente în România şi Costa Rica.

Te-ar putea interesa și: